Am gasit ceva de-a dreptul genial, intr-o carte superba : Milan Kundera "Insuportabila Usuratate a Fiintei" si i simply had to share it with my faithful audience:
"Cand eram copil si rasfoiam Vechiul Testament repovestit copiilor si ilustrat cu gravurile lui Gustave Dore, il vedeam acolo pe Bunul Dumnezeu salasluind pe un nor. Era un mos batran cu ochi, cu nas, purta o barba lunga, si eu imi spuneam in sinea mea ca, avand gura, Dumnezeu trebuie sa si manance. Si daca manca, trebuia sa aiba si intestine. Dar gandul acesta a avut darul sa ma sperie pe loc, caci, in ciuda faptului ca faceam parte dintr-o familie mai curand atee, simteam ca ideea intestinelor lui Dumnezeu era un sacrilegiu.
Fara nici un fel de pregatire de ordin teologic, copilul din mine a inteles, spontan, totala incompatibilitate intre cacat si Dumnezeu si, drept urmare, fragilitatea tezei fundamentale a antropologiei crestine, potrivit careia omul a fost creat de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Sa. Una din doua: ori omul a fost creat dupa chipul si asemanarea Domnului si atunci Dumnezeu are intestine, ori Dumnezeu nu are intestine, si omul nu seamana cu El.
Vechii gnostici simteau acest lucru la fel de bine cum il simteam eu la cei cinci ani ai mei. Ca sa transeze aceasta blestemata problema, Valentin, Marele Maestru al gnozei din secolul al doilea, afirma ca Isus "manca, bea, dar nu defeca".
*SI acum my favourite part!!
Cacatul e o problema teologica mai dificila decat raul. Dumnezeu i-a daruit omului libertatea de actiune si, in ultima instanta, putem admite ca el nu e raspunzator de crimele umanitatii. Dar, responsabilitatea cacatului ii revine in intregime celui care a creat omul, si numai LUI."
*Nu stiu de ce, dar partea asta ma face sa cad pe jos de ras de fiecare data! Cat de..aoleo, cat de! Acum inteleg adevarul din spatele sintagmei "holy shit"/"holy crap" :))
duminică, 30 decembrie 2007
Acu kiar ca se intoarce
Cu ceva timp in urma, spuneam ca love&happiness te fac calm si pufos si mic si caldutz si ca nu mai e revolta si sparkul care te face sa vrei sa go boom. In scris, cel putin. Happiness is amazingly beautiful, da, dar cate sa si spui despre asta?
Ei bine, de-acum n-o sa mai am asemenea "probleme", since I'm now freshly single, broken-hearted, depresiva, semi-suicidal, cynical, bitchy, cold and somewhat evil-adica starea mea naturala, la care revin surprinzator de repede dupa ultimii doi ani si ceva, pufosi in exces si stupid, anacronic de happy- , deci in perfect condition to start doing what i love doing the most: writing nonsense, dejectii sclipicioase ale creierasului meu minunat.
Si cum sunt bitter si femela- deci genetically inclined towards stupidity si patetic, melodrama/telenovela..trist, dar adevarat, sunt misogina pana-n maduva oaselor. Dar am taria de a-mi accepta conditia si a-mi asuma destinul tragic. - hai sa arunc cu noroi in...in ce altceva?
Love e ca o scama, mare ,pufoasa, calduta, adesea roz, care nu sta in gat( desi, when you spit it out is sure feels like a kitty's furball), ci undeva mai sus, pe creier. Nu-i simti potentialul malefic, dar te seaca, incet-incet, de orice urma de creativitate. By that, i don't mean sexual creativity, nope, that works just fine, sau in materie de pet names, alintari, apelative, cuvintele atat de intime si dulci incat oamenilor nescamati inca le fac greata. You all know what i'm talking about. I'm talking about actual creativity, like writing, drawing&shit . Uneori, love se comporta ca o caracatitza, gelatinoasa si vibranta, mica si vicleana, care se aseaza pe creier si suge orice urma de inteligenta (blessed be the oblivious, fericiti cei saraci cu duhul, caci a lor este imparatia si puterea si plm). Isi intinde tentaculele rozalii si ti le aseaza pe ochi, vezi totul in roz sau culori pastel, dupa preferinte, si te doteaza cu "ochelari de cal", exista si e real si palpabil si viu doar cel din fata ta, el sau ea-sau,de ce nu,it-, si mica lume stramta care va inconjoara.
Some people argue that sex does the same: prin actul sexual,femeia "fura" puterea creatoare a barbatului, pe care el chiar o simte, in momentul climaxului, scurgandu-i-se din creier, golindu-l de energia vitala, si coborand, tot mai jos, mai jos, pana cand se iroseste, trecand in ea. Despre asta nu stiu ce sa zic, e posibil, dar nu prea cred, si nu cred ca altcineva decat un frustrat/complexat ar putea simti asta. Sau poate asa e, ce stiu eu, desi sunt multe exemple de men care nu au avut nici o problema cu asta, ba chiar dimpotriva(picasso). Sex is good. Trebuie sa fii dobitoc sa think otherwise. Dar ce stiu eu?
Desigur, ce am scris aici e cacat, dar trebuie sa fac si eu ceva sa ma simt mai bine, nu?
Anyway, adevarat sau fals, sunt eu cu mine cu the strange, senseless, insane, dangerous si damn exciting bond between us si vreau sa scriu, am inceput in sfarsit cartea aia pe care o planuiam de mult..sa vedem ce dracu iese. Vreau sa scriu, si scriu cel mai bine cand sunt distrusa, cand doare cel mai tare.. Si de ce sa nu ma autoflagelez, sa racai rana cand pare sa se vindece, sa sangereze iar, sa ling sangele, sa nu se piarda nimic din mine, nu se va mai pierde nimic din mine, eu sunt tot ce am, si uneori e chiar prea mult, dar sunt obisnuita sa ma lupt cu mine, cu vocile din capul meu..si cand se face prea galagie, e usor...thank god for moms with cabinets full of poofy pills! cel mai bun tip de autoservire,pick and choose,xanax,ansilan,extraveral..sunt bolnava and loving it, sunt unica si minunata, grotesca, un monstru si divina!! Sunt Antichirstu', ce Pula Mea!
Ei bine, de-acum n-o sa mai am asemenea "probleme", since I'm now freshly single, broken-hearted, depresiva, semi-suicidal, cynical, bitchy, cold and somewhat evil-adica starea mea naturala, la care revin surprinzator de repede dupa ultimii doi ani si ceva, pufosi in exces si stupid, anacronic de happy- , deci in perfect condition to start doing what i love doing the most: writing nonsense, dejectii sclipicioase ale creierasului meu minunat.
Si cum sunt bitter si femela- deci genetically inclined towards stupidity si patetic, melodrama/telenovela..trist, dar adevarat, sunt misogina pana-n maduva oaselor. Dar am taria de a-mi accepta conditia si a-mi asuma destinul tragic. - hai sa arunc cu noroi in...in ce altceva?
Love e ca o scama, mare ,pufoasa, calduta, adesea roz, care nu sta in gat( desi, when you spit it out is sure feels like a kitty's furball), ci undeva mai sus, pe creier. Nu-i simti potentialul malefic, dar te seaca, incet-incet, de orice urma de creativitate. By that, i don't mean sexual creativity, nope, that works just fine, sau in materie de pet names, alintari, apelative, cuvintele atat de intime si dulci incat oamenilor nescamati inca le fac greata. You all know what i'm talking about. I'm talking about actual creativity, like writing, drawing&shit . Uneori, love se comporta ca o caracatitza, gelatinoasa si vibranta, mica si vicleana, care se aseaza pe creier si suge orice urma de inteligenta (blessed be the oblivious, fericiti cei saraci cu duhul, caci a lor este imparatia si puterea si plm). Isi intinde tentaculele rozalii si ti le aseaza pe ochi, vezi totul in roz sau culori pastel, dupa preferinte, si te doteaza cu "ochelari de cal", exista si e real si palpabil si viu doar cel din fata ta, el sau ea-sau,de ce nu,it-, si mica lume stramta care va inconjoara.
Some people argue that sex does the same: prin actul sexual,femeia "fura" puterea creatoare a barbatului, pe care el chiar o simte, in momentul climaxului, scurgandu-i-se din creier, golindu-l de energia vitala, si coborand, tot mai jos, mai jos, pana cand se iroseste, trecand in ea. Despre asta nu stiu ce sa zic, e posibil, dar nu prea cred, si nu cred ca altcineva decat un frustrat/complexat ar putea simti asta. Sau poate asa e, ce stiu eu, desi sunt multe exemple de men care nu au avut nici o problema cu asta, ba chiar dimpotriva(picasso). Sex is good. Trebuie sa fii dobitoc sa think otherwise. Dar ce stiu eu?
Desigur, ce am scris aici e cacat, dar trebuie sa fac si eu ceva sa ma simt mai bine, nu?
Anyway, adevarat sau fals, sunt eu cu mine cu the strange, senseless, insane, dangerous si damn exciting bond between us si vreau sa scriu, am inceput in sfarsit cartea aia pe care o planuiam de mult..sa vedem ce dracu iese. Vreau sa scriu, si scriu cel mai bine cand sunt distrusa, cand doare cel mai tare.. Si de ce sa nu ma autoflagelez, sa racai rana cand pare sa se vindece, sa sangereze iar, sa ling sangele, sa nu se piarda nimic din mine, nu se va mai pierde nimic din mine, eu sunt tot ce am, si uneori e chiar prea mult, dar sunt obisnuita sa ma lupt cu mine, cu vocile din capul meu..si cand se face prea galagie, e usor...thank god for moms with cabinets full of poofy pills! cel mai bun tip de autoservire,pick and choose,xanax,ansilan,extraveral..sunt bolnava and loving it, sunt unica si minunata, grotesca, un monstru si divina!! Sunt Antichirstu', ce Pula Mea!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
