Satana Pe Gheatza

Smile & Fly

miercuri, 27 februarie 2008

La gramada

1. Time off

Iar am facut o pauza cam mare...a fost vacanta, am fost acasa, no internet access, tralala...dupa o sesiune plina si pretty much exhausting, na, cika sa merg si eu pe acasa, sa unwind a little bit. Ca de obicei, excesele mi-au venit de hac si most of my precious holiday care trebuia sa fie all about lenevit, chillin, gathering new material pt licenta si getting my groove back...a fost in spital. pacat ca n-am avut cu ce sa fac poze, a fost o experienta memorabila. La un moment dat, pe undeva in sinea mea bolnava ma gandeam "hmmm, plm, macar asa fac rost si de ceva nou si dramatic de scris pe blog, ceva comercial, acolo". N-a fost kiar asa, si n-a fost nici prea dramatic. Na, mi-au pleznit niste vene, dar asta nu e nimic nou. Si I do have a thing for needles, asa ca multiplele injectii cu seringi gigantice si drawing tons of blood n-a fost asa groaznic . :D

N-a fost nici tipicul spital romanesc de provincie, imputit si morbid si sursa de hepatita si alte grozavii, nu erau gandaci/ sobolani, si the food was actually acceptable. Era o cladire super veche, the kind I adore, care te duce cu gandul la cladirile boieresti din vremuri de mult apuse, oarecum izolata de restul spitalului (nu, nu am fost internata la TBC, si nici la morga)...camera micutza, doar trei paturi, sclipind de curatenie, ferestre imense, in care batea soarele la orice ora, printre crengile brazilor, nice nurses, liniste si pace...dormeam in nestire, visam la povestile mele complicate, mai stateam de povesti cu babutza din salon si un nenea de vizavi...i love talking to people that i usually don't come into contact with, i love stories, violent and gloomy rural horror stories/gossip...mai ieseam la tigara, pe ascuns, in spatele cladirii, printre brazii mai sus mentionati, printre bancutze si garduri scunde de ciment derapanate si invadate de vegetatie salbatica...mai erau si caini, which always make me feel good...m-a vizitat si my dear ex-bf, mai la o tigara, acolo, la soare, mi-a adus ghiocei...uitasem ca e primavara si ca sunt ghiocei... paradoxal, a fost exact ceea ce aveam nevoie: time off, total , nu acasa, nu familiar places/faces, ceva nou si vechi, ceva ...altceva. Liniste. Nu TIR-uri, nu masini, nu fum, nu oameni, nu zgomot, nu imbulzeala, nu graba, nu ceasuri, nu timp. Doar eu, si uneori nici eu. Si tot albul ala, which i usually hate, nu mi-a mai parut psychotic si apasator, ci vid, blank, nescris, necreat, new possibilities, fara povara trecutului. A fost frumos. May sound cheesy, dar... sometimes life is just that : cheesy.

2. Kodak moments

Si a trebuit sa fug de acolo, din acel sanctuar nesperat, pentru ca aveam un examen, o restanta de care trebuia sa scap, for my own good.. Din fericire, in ultima noapte petrecuta acasa, i was reminded ca nu am de ce sa regret ca plec, acum ca iluzia a trecut, a ramas acelasi loc care distruge, toxic, unde nu e loc decat de durere, rusine si teama, si unde putinele urme ale scurtei fericiri de acolo dor tot mai tare, pe masura ce se estompeaza si dispar in fum. I don't belong there, i must belong somewhere, i guess...I hope.

Anyway, m-am intors in sibiu cu sufletul greu, aproape hotarata sa-i indepartez definitiv din jurul meu pe cei care nu fac decat sa ma raneasca de fiecare data, sa deschida brutal rani pe care m-am straduit din rasputeri sa le inchid, sa faca altele noi, si mai adanci, si mai taioase, si mai inveninate. Intr-o zi, o sa am puterea sa ma indepartez de Ei, de toti cei care imi fac rau, sa nu mai caut iubire unde e doar cacat.

Am ajuns noaptea, mi-era lene sa mai citesc cursuri, am preferat sa ma uit un pic la Sailor Moon* pe youtube si apoi somn. Oricum era o laba de examen, o formalitate; si a doua zi, la scoala, chillin with the girls, facand schimb de experiente/copiutze, mesaje cu subiectele, fun, ...si na, normal, despre ce discuta a bunch of girls lasate nesupravegheate? Sex, of course! :)) Am ramas un pic socata, nu de pornoshagurile in cauza, ci cat e putin poti sa cunosti un om in patru ani de faculta. Da, stereotip si axioma, dar parca acum m-a izbit. Nu avem nimic in comun, dar discutam dezinhibat si natural chestii super tari si radeam si ... bonding with my fellow females. Something i don't do very often :)) Si nu, Cata, n-o sa dau nume, promit, your reputation is safe with me! Cu dedicatie speciala for my number one fan, care mi-a furnizat raspunsul la una dintre marele dileme ale universului : "cum poate Tweety sa-si tina echilibrul cu capatzana aia asa de mare?" (tinandu-se de Ciobanel, doh!), dar si noi si incitante mistere : "de ce toti supereroii poarta chiloti peste colanti?", etc.

Si acestea fiind spuse...ma duc la o tigara, m-a obosit atata activitate intelectuala

vineri, 15 februarie 2008

Just one of those books...

...that you just can't help falling in love with, and that you fall in love with again and again, every time you read it. Jeanette Winterson "Scris pe trup". Prima impresie a fost gresita, nu e soapy, nu e carte de muieri, it's just sweet and touching. Real, simplu, de parca ar fi propria ta viata, propriile tale cuvinte. E greu de ales the best part, asa ca uite partea de inceput:

"De ce masura iubirii este pierderea ei?
..............................................................................
Imi amintesc de un septembrie: o noapte in nuante de porumbel gulerat, amiral rosu, margareat galbena si portocala. Mi-ai zis Te iubesc. De ce lucrul cel mai lipsit de originalitate pe care ni l-am putea spune este, de fiecare data, cel pe care asteptam sa-l auzim? Te iubesc sunt cuvintele altcuiva. Nici tu, nici eu n-am fost primii care le-am rostit si totusi cand le spui tu si cand le spun eu suntem ca niste salbatici care au dat peste doua cuvinte si au inceput sa le venereze. Le-am venerat si eu, la randul meu, insa acum sunt o fiinta solitara, aflata pe o stanca taiata din propriu-mi trup.

Dragostea cere sa fie exprimata. Nu vrea sa stea cuminte, sa pastreze tacerea, sa fie buna si modesta, sa fie vazuta, dar nu si auzita, nu. Ea va izbucni in vorbe de lauda, nota cea mai inalta ce sparge sticla si varsa lichidul din pahare. Ea nu e genul conservator. E un vanator de prada mare, si prada ei esti tu. E-un joc blestemat. Cum sa continui jocul, cand regulile se schimba intr-una? Am sa-ti spun Alice si-am sa joc crichet cu pasarile flamingo. In Tara Minunilor, toata lumea triseaza, si iubirea e o tara a minunilor, nu-i asa? Dragostea pune lumea in miscare. Iubirea e oarba. Singurul lucru de care avem nevoie e dragostea. N-a murit nimeni de dragoste neimpartasita. O sa fie altfel cand ne vom casatori. Gandeste-te la copii. Timpul le vindeca pe toate. Inca il mai astepti pe cel care ti-e sortit? Inca o mai astepti pe cea care-ti e sortita? Si poate mai speri sa ai parte si de toate lucrurile bune?

Cliseele sunt cele care ne fac atata rau. O emotie precisa cauta o cale precisa de exprimare. Insa atunci cand ceea ce simt nu e clar definit, pot oare numi asta iubire? E un sentiment atat de inspaimantator, incat tot ceea e pot face e sa-l ascund bine sub un carucior plin cu jucarii pufoase roz si sa-mi trimit o felicitare cu mesajul Felicitari pentru logodna. Dar eu nu m-am logodit, sunt doar un om cat se poate de consternat. Imi feresc privirea, sperand cu disperare ca dragostea sa nu ma poata vedea. Vreau varianta diluata, vorbele siropoase, gesturile insegnifiante. Fotoliul infundat sub greutatea cliseelor. E-n regula, milioane de funduri au stat aici inaintea mea. Arcurile sunt extrem de moi, tasatura emana mirosuri vechi si familiare. Nu are de ce sa-mi fie teama, uite, aici au stat si bunica, si bunicul meu, el cu guler scrobit si papion, ea in rochie de muselina alba usor fortata de viata ce crestea dedesubtul ei. Au facut-o si ei, au facut-o si parintii mei, acum am s-o fac si eu, nu-i asa, cu bratele intinse, nu pentru a te tine , ci doar pentru a-mi pastra echilibru, in timp ce pasesc in transa spre acel fotoliu. Ce fericire. Ce fericiti vom fi cu totii. Si au trait cu totii fericiti pana la adanci batraneti."

And it only gets better and better as you read on. Si in noaptea asta plec acasa, dupa o sesiune monstruoasa, si asta o sa citesc pe tren, on the long way home, si o sa ajung acasa pufoasa si cuminte si o sa-mi imbratisez parintii si inca o data o sa-i invidiez pentru iubirea copilareasca si nebuna pe care au regasit-o acum, tarziu, dupa ani de zile..negri, certuri, cacaturi...Iubirea de dupa 25 de ani de casnicie...Maybe if i'm lucky...

marți, 12 februarie 2008

Tot romanu' e al mai al dracu'

Da, suntem un popor de eroi, survivors, care a trecut prin numeroase atrocitati si nenorociri, invazii, ocupatii, bla bla. Si exista si o explicatie. Nu, nu dragostea de tara si popor si dumnezeu, desi i s-ar putea spune spirit de neam : ne doare-n cur! Orice s-ar intampla, romanu tot o scoate la capat, ba chiar se si alege cu ceva din chestia asta. Avem asa..cum sa-i zic, o insensibilitate inascuta, o carapace protectiva, un fel de "plm, asta e", ceea ce e o chestie foarte tare si utila. Altii se agita deampulea, sufera pentru binele semenilor, al planetei...neah. Exemplu: most people i know s-au distrat copios la 9/11 on t.v.; i remember cum frati-miu radea cu lacrimi tinandu-s de burta: "a mai sarit unu, ui la el cum zboara!!"

Sau, getting closer to the point: gripa aviara la romani. Da, e mortala, da, e peste tot, da, e si la vecinu, dar lasa, ca fierb gaina si moare aviermele ala din ea si e numa buna de ciorba! Si asa trebuia sa se duca bietii oameni in costume d-alea ca la ebola, prin beciuri si cocini si prin hambar, in butoi, in pod, la streasina, sa caute gaina lu tanti mitza. Dar n-au fost toti asa de iresponsabili! Nu, unii dintre noi s-au dovedit a fi cetateni de nadejde! Dobby, surioara mea de corazon, care e as princess and lady as a hysterical rock chic can be, tocmai mi-a impartasit cat de matur si responsabil s-a purtat ea in timpul epidemiei si campaniei de euthanasiere : s-a distrat! adica a mers la tzara, in curte, cineva a sucit gatul gainilor, ea si-a sumes manecile, a facut gainile gramada, a turnat benzina pe ele si foc! :)) si le mai intorcea din cand in cand cu furca, si asculta rammstein in batatura, sub dud! i can just imagine that, pe dracea cu fetisoara ei sadica, cu furca si gramada de gaini arzande...da, ba, e bine sa fii roman, imi place. Eu probabil ca as fi plans cu lacrimi de crocodil, "biata Rosia, saraca Porumbaca, cine mai face car-car prin curte??"...i'm a disgrace to this nation.

Iar am impresia ca am scris ceva dampulea. Nevermind. Asa mi se intampla cand lucrez cu prefabricate (idei bune, dar nevalorificate la timp)

Twilight Zone

...tot legat de faza cu gripa mea odioasa si examenu ala grotesc. Asaaaa....deci era sambata dimineata, dupa examenu respectiv, cu colega-mea de camera/de restanta, la fel de gripata ca mine (asa sunt eu, darnica ), un soare ingrozitor, noi zgribulite dar oarecum content ne zguduiam de atata tusit convulsiv, cu ochii mici si rosii...si toti oamenii din jurul nostru pareau asa de lively and healthy, damn it! si ne taram pana la un taxi, sa mergem acasa si SOMN. si ...peste cine sa dai intr-o asemenea zi, daca nu peste vreo manifestare a bizareriei pe pamant? doh.

in primu rand, pe dinafara masina parea relativ normala. inauntru arata ca de pe vremea lu...gheorghiu-dej, cel putin! in fine. dar nenea shoferu..eu nu ma mai urc in taxi fara sa holbez bine ochii sa vad cine e la volan. adica na, sa nu fie el. mai bine un cocalar parlit cu maneaua la maxim , macar acolo is pe familiar ground..asa. si nenea porneste rabla. si mai tot drumu, care a parut al naibii de lung, s-a uitat mai mult spre noi decat la sosea! si avea o fata creepy, as in retarded(medically speaking) si gesturi dubioase, si ... ba, mai auzisem despre el, e un fel de legenda urbana, i guess. this guy is psychic sau ceva!! adica "cum e, fetele, cum a fost examenu" (na, hai, o stii omu ca e sesiune), "ati luat restanta?"(merge la noroc), "bla bla ca doar ai 23 de ani" (what??i-am zis eu ca-s anu patru? that must be it!) , "si colega ta e nascuta-n 87" (??!?!?!???!?!?!??). si asa-i ca intotdeauna v-ati dorit sa fiti intr-un taxi condus de un nenea care ranjeste sinistru la voi nu la drum, in timp ce zice "daca fac asa *ia mainile de pe volan si face scheme periculoase*, nu mai ajungeti la nici un examen!" ???? :)) ma simteam ca-ntr-un film prost sau just one of my feverish nightmares. si a mai bagat niste faze, pe care chiar am preferat sa le cred coincidente.

si ajungem acasa in viata, eu aveam o fatza de parca-l vazusem pe dracu..si colega-mea, ranjing, imi spune ca il stia, a mai mers cu el o data, cand venea de la gara. si atunci la fel "cum a fost pe munte" (o.k., sa zicem ca are fata fatza de muntzoman, ca in echipament nu era), apoi aduce vorba de nush ce echipamente, apoi de specific places de care chiar nu avea de unde sa stie ca erau obsesia/planul fetei in cauza!! baaaaa. this asks for further investigation. how intriguing...

i don't really believe in this kind of shit. but i am curious and open-minded. de fapt, practic ma rog pentru ceva insolit si bizar sa apara in viata mea atat de terestra si banala...offf. cred ca-mi fac un ceai sau ceva...

**if these few posts trully suck....it's the flu, not me!! :D

Temporarily out of service...

...mda, asa a fost blogushorul meu in ultimul timp, sau mai bine zis eu, it's owner, ca....m-am intalnit bot in bot cu vechea mea prietena, groaznica si teribila Gripa de Primavara, care isi face datoria every fuckin year, negresit..si vreo doua saptamani sunt pretty much disabled, dar nu asa, dampulea, running nose si d-alea, nuuuuuu...where would be the fun is that! neah, mai degraba scuipat plamanii, somnolenta, febra deliranta (my favourite :P i love that...poofy-stonedness), frisoane, bla bla. si cum nu suport ceaiurile, lamaile, mierea, medicamentele...na, i guess i have a problem...si printre toate astea: fix in mijloc de sesiune oribila! 13 examene plus vreo 3 restante, cate visam eu sa dau..

ba, apropo de examene! have u ever felt the force of destiny?? dar asa, pe bune, sa simti cum iti da una peste cap. este un examen, pe care de veo 3 ani incerc sa-l dau (da, sa-l dau, nu sa-l iau), dar mereu intervine cate ceva, ba lene, ba sila, ba sick, ba n-am bani sa-l platesc, ba e vreo nunta, ba ma da gazda afara din casa, ba e vreun once-in-a-lifetime concert...si asa au trecut 3 ani.
si ce aflu eu? ca acuma, in februarie, e cam the last chance, ca dupa aia pleaca profa din tara. `OPA! pai eu am licenta, nene...si daca nu il dau..pa si pusi licenta/Marea Hoinareala...nu e bine. O.k., fie, ma duc acuma, fac rost de 80RON (au!), cat ma costa examenu, imi planific timpu de invatat, tralala. si ma izbeste gripa lu christos in plin avant! si asa, pe muchie de cutit, am reusit sa fac rost de cursuri..dar tot asa de brusc imi dau seama ca dosarul cu o mie si una de exercitii nu era aici, la camin!!!wtf?? il cauta mama si tata printre tone de cursuri si balarii de acasa, il si gasesc, il pun pe tren si circula trenurile pe valea oltului, reusesc sa imi fac si fituicile la timp... si fac o febra!! puii mei, credeam k mor in noaptea aia..a doua zi eram zombie, alba ca moartea, cu sapca pe oki si tralala, nici nu stiam cum ma cheama :)) si tot am copiat ca un bou!! thank god it's over, incepeam sa ma simt ca-n Final Destination sau ceva :)) tralala, one step closer to the edge... am impresia ca there was another point to this ....am uitat. time for my pills again?? shit.
Damn you, Spring Flu!

duminică, 3 februarie 2008

D-ale mele/ Pentru ca e prosti!

Prefata: scriind despre acest subiect cat de poate de stupid si nesemnificant pt omenire in general, sper sa reusesc sa infaptuiesc un fel de katharsis (*cine stie cuvinte lungi si smechere stie si de ce!) bla bla, sau macar sa imi dau seama ce parere am si eu despre aceasta problema spinoasa (insensul ca e la fel de controversata ca o turitza/scaiete). So here it goes:

Din vremuri imemoriale, adica de ani de zile de cand sunt eu ...eu, tot aud de la diverse persoane mai mult sau mai putin importante pt mine/ complexate/ frustrate/ care nu ma inghit/ imi vor binele caaaaaa ....sunt teribilista. Acuma sper sa nu se mai simta nimeni JIGNIT, plm, presupun ca am dreptul sa scriu ceva referitor la MINE, fara ca vreo persoana sa se simta jignita ca ..what, ca suntem DIFERITI?? Anyway, deviez de la subiect. Si cum cineva mi-a zis asta acum cateva zile si inca cineva ieri...ce sa fac si eu? Asa o fi? Hai sa vedem intai ce inseamna asta, conform prietenului nostru de nadejde, DEX-ul:

TERÍBIL2 ~ă (~i, ~e) 1) Care inspiră teroare; producător de groază; înspăimântător; îngrozitor. 2) Care are putere mare; de mare intensitate. Un efort ~. 3) pop. Care iese din comun; caracterizat prin proprietăţi neobişnuite. Un tip ~. Un cântec ~. 4) Care este caracterizat prin agresivitate sporită. Un copil ~. /

TERIBILÍST, -Ă, teribilişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Persoană) care vrea să pară extraordinară, teribilă, grozavă; (om) excentric, extravagant. – Teribil + suf. -ist.

TERIBILÍSM s.n. 1. Vorbă sau faptă teribilă. 2. Atitudine, comportare, manifestare bizară; extravaganţă, excentricitate

Ahem. De ce mereu avea ton de repros/insulta, cand evident nu prea e?? Iesit din comun? No shit. Imi cer scuze. Agresiva nu prea sunt, eventual verbal, dar nici acolo, decat daca sunt provocata asa, in nesimtire. "Persoana care vrea sa para extraordinara". Pai..adica e ceva in neregula cu asta? Are we sheep? Se simte cineva o oaie pufoasa si alba intr-o turma pufoasa si alba? Individuality was a good thing, parca asa auzisem. Bizar? Uite ca la asta nu ma gandisem. Ba, bizara nu sunt. Excentrice erau parca babele multimilionare machiate strident si cu blana vara. Stai, unde e faza jignitoare???

Hai la raftu cu eticheta "context":

-mama imi spunea ca sunt teribilista cand ziceam ca-s mult mai inteligenta decat majoritatea oamenilor pe care-i cunosc(which i am); si cand ziceam ca love matters to me, nu numai bani, si ca I was not going to date that ugly fuck just because his daddy was X;

-tata imi zicea asta cand ii spuneam ca pot sa conving/manipulez pe oricine, daca-mi pun mintea; a, ba nu, dupa ce isi datea seama ca faceam asta;

-oameni imi spuneau asta cand aveau impresia ca aveau dreptul sa-si dea cu parerea asuprea alegerilor mele..de imagine, sa zic asa, adica the way i dressed( not so peculiar, actually, excuse me for wearing black sometimes and buying my gear from second-hand shops instead of same-old-glittery-shit everywhere), my hair (whoa, dude, e asimetric si nu e blond/suvitze! teribil! excentric!)

-si faza mea preferata: piercings. O,da. Imi pun eu pierce in limba, intr-o era in care nu avea chiar fiecare emo kid, ca pe atunci nu existau pe la noi. Automat, teribilista. Dude, it's in my mouth, daca nu ti-l aratam intentionat ca sa ma distrez,..nu-l vedeai nici de-al dracu. Nu degeaba ai mei l-au vazut dupa doi ani si ceva, si asta pt ca stateam cu gura deschisa sa-mi dea mama sa gust mancarea :D
Mai nou, am unul sub buza de jos. Si cand ma intreaba cate ...ahem..o persoana de ce mi l-am pus...ce sa zic, daca nu "pentru ca imi place sa imi fac rau, sa imi provoc durere, e forma mea preferata de automutilare, uneori ma autoflagelez sau imi infig ace ruginite in globii oculari :D". Cine s-ar putea abtine??? Pt mine e un accesoriu, o chestie, in loc de posheta/cercei mari de plastic fosforescent/ ruj pe dinti/ machiaj exagerat/colagen in bot...mda

-dar, faza care ma deranjeaza e ca..mi se zice asta cand scriu/exprim pareri sincere!! De parca n-as avea dreptul la asa ceva, plm, sunt proasta, n-am atata minte incat sa adopt o atitudine coerenta si justificata fata de ceva...

Da ba, oamenii e prosti. Comentariu potential injurios, sters de catre autorul blogului inca din faza de ciorna. A, da, sunt teribilista pt ca ma doare-n... de tot, pentru ca imi place sa ma laud, sa vorbesc despre mine, pentru ca nu sunt complexata, ca nu sunt ipocrita atunci cand poate af fi cazul, ca imi place sa make fun of stupid people, i enjoy a good irony, ca imi place sa fiu asa cum sunt, cu toate riscurile pe care le implica asta... Gata, lene, tigara, ass going numb because of chair. (de fapt, e pat, dar suna mai bine asa)

vineri, 1 februarie 2008

Ba, ma lasi???

Sa mor io, nu pot sa cred! Exact cand credeam ca s-au mai potolit neghiobii...plm, cica si anul asta e Apocalipsa!!! IAR?? Chiar incepe sa ma irite faza asta, de pragul de plictiseala am trecut de mult. De ce trebuie sa prevestim sfarsitul lumii in fiecare an? Nu putem sa sarim unul? Acum eu inteleg ca paranoia si frica sunt himere cu puteri nebanuite, ca e in firea noastra de animale bipede sa ne temem de moarte, ca e marea anxietate post-industriala si post-belica, plaga venita la pachet cu era post-atomica...dar hai sa fim seriosi! Hai, nu zic nimic de faza cu asteroidul, care vine ba maine, ba in 2029, acolo of fi calcule, mai mult sau mai putin relative...dar in fiecare an mai iese la iveala un manuscris, mai e decodat un rahat criptat si BUM! Brand New Apocalypse.

Penal. Numai asa, facand o recapitulare succinta: in 1999=armageddon pt ca 1999=1000+999 (666 intors. Da, a fost si un film pe faza asta, cu numele asta, cu nenea ala.), in 2000 Marea Isterie (aoleo, maica, acuma chiar vine. Si ghici ce? N-a venit nimeni.), a mai fost un an, imi scapa acum care, la care, daca faceai nush-ce-combinatie cu nush-ce-algoritm, iesea nush-ce-rahat-mascat, apoi marele 2006, cu mai multe episoade: fatidicul 06.06.2006{declarata mai apoi ziua inter/nationala de batut emoz}, izbucnirea Marelui Razbel, ultimul, faza demonstrata si de date furnizate de predictiile incriptate si verificate si adevarate si de necontestat din manuscrisul unui-nene-faimos-imi-scapa-si-asta-sunt-ciufulita-si-mi-fuge-mintea. A, ba nu, era ceva decodat din Biblie! Ce Nostradamus, ce Baba Omida?? Direct la Biblie.

Si acum, mai nou, aflu din greseala ca nu numai Teribilul Asteroid care ne da tarcoale, dar si {iar???} Marele Razboi e prevestit de Biblie {iar??} pentru anul asta. Din nou, dubioase coincidente numerice, legaturi de-a dreptul imbecile dintre formulari lapidare si state/personalitati/evenimente din zilele noastre. DUDE! Asa de prosti suntem {i.e. omenirea, in general, eu nu ma simt}???

Si iar se sinucid secte intregi de dobitoci convinsi ca se apropie Apocalipsa( prin Rusia), rezulta "cerurile sunt deschise" si moronii (luandu-si cu ei si copiii) ajung direct in Rai. Bah, daca atat ii duce capul..good riddens.

Si desigur, retardatii planetei, americanii, traiesc cu impresia ca Armaghedonu' are doua episoade:1. 9/11 (=pedeapsa divina, noua Sodoma&Gomora. Has a nice sound to it, ain't it?). 2. cand ...aoleo...Uniunea Europeana va ataca si distruge S.U.A. (Pazea ca suntem noul Bin Laden.)
Pot sa vomit? May I? Mi-e sila.

Concluzii:
1. daca vrei neaparat sa vezi ceva acolo unde nu e, dar te holbezi suficient intracolo..o sa-l vezi!
2. tot rahatul asta e o mare propaganda dezgustatoare initiata de fanatici religiosi, care vor sa sperie prostimea prin cea mai puternica arma pe care o au: compilatia sangeroasa numita Biblia.
Scopul: speriati si panicati si fara speranta, prostimea se va intoarce acolo unde ii e locul, in sanul caldutz al Mamei Biserici. Aducand cu ei si portofelele lor, evident. Ca doar n-au picioare sa vina singure.
3. Fuck technology, fuck progress, fuck science, hai fugutza inapoi in pesteri si bordeie! Hai sa citim viitorul in ghioci, frunze si laturi de caine si scutece, sa ne sacrificam copiii pentru recolte bogate, sa platim gras pt iertarea pacatelor&pentru un loc mai in fata in Rai. DISGUSTING.