joi, 31 ianuarie 2008
De peste drum...
Ahem...pai na, am avut o discutie mirabolanta, inaltatoare, care merita pe deplin sa fie impartasita cu restul omenirii, intrucat sunt de parere ca discutia in cauza are un continut cu profunde valente spirituale, psihologice si, nu in ultimul rand, sociale. Si cum ilustrul meu intelocutor deja a postat superbul dialog pe blogul sau propriu si personal, peste drum, mai bine pun linkul aici . A, da, beware, potentially offensive language; sau macar scarbos?? whatever, e funny, enjoy
luni, 28 ianuarie 2008
Beheheeee
Ahem..In aceasta minunata seara de sfarshit de ianuarie geros(etc bla bla ), vom discuta despre un minunat subiect, un fenomen cu care ne trezim cu totii confruntati mai devreme sau mai tarziu. Asa, luati loc in fata semineului, in timp ce eu stau in fotoliu, picior peste picior, cu pipa-n bot si ochelarii sclipind malefic de vapaia focului..du-te-n plm, nu calca incaltat pe blana de urs! asa, ce ziceam? Da, si cu paharul cu licoare sangerie in mana stanga, si bla.
Dragii telespectatori, stiti cu totii cum se intampla, atunci cand, in ceas tarziu de noapte, cand ielele fac sex in padure si harpiile si succubus se distreaza in club, si nymphetele isi arata adevarata fatza..ahem...asa, cand toata lumea din minunata camera de camin doarme(deci nu poti sa te apuci de tastat frenetic), peste patru ore ai examen, tocmai ai stins calculatoru si te-ai bagat in pat, sperand sa adrmi mai repede decat de obicei, te invelesti, iti scoti sosetele cu dibacie folosindu-te doar de degetele de la picioare, ca mainile sunt blocate sub cap..asa!!!!Tocmai atunci te loveste muza! christosii ei de treaba, cand ma simt naspa ca n-am mai scris de la plm-o-zi-din-trecut-adica-acu-sase-sapte-zile, nu am nimic in cap.... dar aseara!
Oh, dar aseara!! Ma holbam in gol in tavan, cu sus-numitele maini sub cap, erau umbre pe perete de la fulgi (nu, nu de porumb sau de strutz, ci ningea) si eu imi dam incet-incet seama ca am ceva ce mi se cristalizeaza pe greier! Incerc eu sa dau cu labutza dupa Necreat, ca daca il creez acuma pana maine uit si poate e ceva ce merita, dar nu fuge...No bine, plm, fie, hai sa te vad! Si uite ce era marele meu chin nocturn:
"As vrea sa fiu o oaie, cu blana moale si pufoasa pe..peste tooooot! behehe! si sa tzopai pe campie, sa pasc tacticos iarba verde si matasoasa si nepoluata/nemutanta, sub cerul albastru si frumos si cu nori in forma de oitze care-mi zambesc, asta cat e cald, iar iarna sa ma delectez in tzarc(zic bine??), stand la caldurica, cu niste iarba uscata, dar mai speciala si frumos ametitoare, si sa tin proiectilu intre cele doua...kestii care stiu sigur ca-s vreo doua si formeaza copita oitzei...asa, si sa scot fumu printre dinti mei de oaie! :)) si cu o mutra d-aia de oaie atotstiutoare, boema, blazata, cu ochii pe jumate deschisi si cu blana creatza si rasta" :)) pentru asta nu puteam eu sa dorm! am inceput sa rad ca proasta(cand trece podu si-si vede stim-noi-ce in apa), cineva a marait in somn, m-am intors pe partea ailalta si am inceput sa sforai. Culness.
Dragii telespectatori, stiti cu totii cum se intampla, atunci cand, in ceas tarziu de noapte, cand ielele fac sex in padure si harpiile si succubus se distreaza in club, si nymphetele isi arata adevarata fatza..ahem...asa, cand toata lumea din minunata camera de camin doarme(deci nu poti sa te apuci de tastat frenetic), peste patru ore ai examen, tocmai ai stins calculatoru si te-ai bagat in pat, sperand sa adrmi mai repede decat de obicei, te invelesti, iti scoti sosetele cu dibacie folosindu-te doar de degetele de la picioare, ca mainile sunt blocate sub cap..asa!!!!Tocmai atunci te loveste muza! christosii ei de treaba, cand ma simt naspa ca n-am mai scris de la plm-o-zi-din-trecut-adica-acu-sase-sapte-zile, nu am nimic in cap.... dar aseara!
Oh, dar aseara!! Ma holbam in gol in tavan, cu sus-numitele maini sub cap, erau umbre pe perete de la fulgi (nu, nu de porumb sau de strutz, ci ningea) si eu imi dam incet-incet seama ca am ceva ce mi se cristalizeaza pe greier! Incerc eu sa dau cu labutza dupa Necreat, ca daca il creez acuma pana maine uit si poate e ceva ce merita, dar nu fuge...No bine, plm, fie, hai sa te vad! Si uite ce era marele meu chin nocturn:
"As vrea sa fiu o oaie, cu blana moale si pufoasa pe..peste tooooot! behehe! si sa tzopai pe campie, sa pasc tacticos iarba verde si matasoasa si nepoluata/nemutanta, sub cerul albastru si frumos si cu nori in forma de oitze care-mi zambesc, asta cat e cald, iar iarna sa ma delectez in tzarc(zic bine??), stand la caldurica, cu niste iarba uscata, dar mai speciala si frumos ametitoare, si sa tin proiectilu intre cele doua...kestii care stiu sigur ca-s vreo doua si formeaza copita oitzei...asa, si sa scot fumu printre dinti mei de oaie! :)) si cu o mutra d-aia de oaie atotstiutoare, boema, blazata, cu ochii pe jumate deschisi si cu blana creatza si rasta" :)) pentru asta nu puteam eu sa dorm! am inceput sa rad ca proasta(cand trece podu si-si vede stim-noi-ce in apa), cineva a marait in somn, m-am intors pe partea ailalta si am inceput sa sforai. Culness.
duminică, 27 ianuarie 2008
Mi-e lene..plm
Daaa, crekka vine primavara, ca incep sa intru in hiberanrea mea apatica din anotimpul in care natura&shit se trezeste la viata, bla, bla..De aici se trage una dintre marile mele probleme (in sensul ca are efecte dramatice asupra/este strans legata de bugetul alocat existentei mele de catre minunatii mei parinti: primavara->sesiune->restante. Restante. Trebuie sa scap acuma de restante pe care le ignor de 3 ani, ca sa pot sa-mi dau si eu licenta ca omu si sa fug in londra....ce frumos.
Dar mi-e lene...mi-e lene sa traiesc, sa respir, sa-mi fac de mancare, sa invat, sa ies din casa... maine am un examen de tot kktul, si mi-e sila si imi vine sa imi bag picioarele, dar ma mustra constiinta. dileme,dileme, to give a shit or not to give a shit. That is the question. Sau, si mai explicit: 130 de pagini scrise diabolic de marunt despre "elements of functional structures"(da, e exact asa de shitty si obscur si cum suna. gramatica diabolica si perversa. ), nervi si frustrare, saaaaaaaaaaau tigara si restu de cafea-poshirca, playeru indesat in urechi si somnul cel de moarte?? Tough choice. Of, viata mea.
Macar daca eram mahmura, aveam si eu o scuza. Se pare ca totusi vaious beers and tequila nu-mi mai vin de hac ca alta data, cu tot cu fundalul de goa party si zbantuit si topait...e frig si ploua si nu-mi pasa de nimic, in asa masura incat ma simt...not. si ironia sortii face ca acuma sa fie in winamp rasmus-not like the other girls si sa-mi fie lene sa schimb, ca asta ar insemna sa ma intind dupa mouse, care e undeva sub teancul de cani, haine, cursuri si pungi de pufaine/chipsuri, si n-are rost sa-mi complic intr-atat existenta. sau as putea sa fac un alt+tab, dar dup-aia...bleah. ma duc la tigara si dupa aia... somn de voie. ce e cu atatea complicatii???
Dar mi-e lene...mi-e lene sa traiesc, sa respir, sa-mi fac de mancare, sa invat, sa ies din casa... maine am un examen de tot kktul, si mi-e sila si imi vine sa imi bag picioarele, dar ma mustra constiinta. dileme,dileme, to give a shit or not to give a shit. That is the question. Sau, si mai explicit: 130 de pagini scrise diabolic de marunt despre "elements of functional structures"(da, e exact asa de shitty si obscur si cum suna. gramatica diabolica si perversa. ), nervi si frustrare, saaaaaaaaaaau tigara si restu de cafea-poshirca, playeru indesat in urechi si somnul cel de moarte?? Tough choice. Of, viata mea.
Macar daca eram mahmura, aveam si eu o scuza. Se pare ca totusi vaious beers and tequila nu-mi mai vin de hac ca alta data, cu tot cu fundalul de goa party si zbantuit si topait...e frig si ploua si nu-mi pasa de nimic, in asa masura incat ma simt...not. si ironia sortii face ca acuma sa fie in winamp rasmus-not like the other girls si sa-mi fie lene sa schimb, ca asta ar insemna sa ma intind dupa mouse, care e undeva sub teancul de cani, haine, cursuri si pungi de pufaine/chipsuri, si n-are rost sa-mi complic intr-atat existenta. sau as putea sa fac un alt+tab, dar dup-aia...bleah. ma duc la tigara si dupa aia... somn de voie. ce e cu atatea complicatii???
sâmbătă, 19 ianuarie 2008
De ce blogul meu o sa moara anonim
Daaaa, exact, stiu si eu ca minunatul meu locsor pitoresc de lepadare de pseudoarticole/pseudofilozofii e sortit pieirii...Desigur, asta era ideea de la inceput, sa nu-l citeasca nimeni, sa nu-i fac reclama, sa nu ma bage nimeni in seama, am facut-o asa...ca sa mai citesc si eu chestii scrise de mine. Si, din nou, my favourite indeletnicire-lista de "motive":
1. articole prea lungi. Daca n-as fi atat de narcisista, sa mor io daca as avea rabdarea sa stau sa citesc atata labareala d-aiurea. Cand intru pe bloguri, in crize de maxxima plictiseala si sila, citesc chestiile scurte, cu multe semne de exclamare sau puncte de suspensie. Sunt superficiala cand e vorba de altii si tralala;
2.nu am poze. uneori ma mai chinui sa caut ceva inteligent, dar prea rar in ultimul timp. pozele nu sunt absolut necesare in mod normal, dar cand scrii atat de mult si de mic..nu stiu, mie mi-ar placea a vad si o poza macar, sa imi mai hodinesc ochii; la fel cu filmulete si muzica; imi cam repugna ideea anyway;
3. scriu chestii total necomerciale, mai ales lately,pentru ca: (da,alta lista)
-nu ma intereseaza viata "reala",
-nu patesc faze ciudate prin metrou/ratb, nu-mi place sa ma plang de faze de genu "m-o calcat o baba agresiva in autobuz, futu-i motiii ma-sii de pizda scofalcita!!!",
-nu mai am stomacul destul de ok sa beau ca o vita (la un moment dat te mai si saturi sa bei deampulea, ca sa ti se faca rau si sa iti borasti sufletul inainte sa apuci sa vezi fluturasi si sa ai genunchi de jeleu...trist, deprimant, dar asta e. happens to the best of them. heavy drinkers,that is.), asa ca nu prea am ce depravari oribile sa povestesc. Ma rog, mai am, dar nu ma pasioneaza ideea de a impartasi asta cu restul planetei;
-nu-mi place sa ma smiorcai de cat de naspa e viata mea (nimeni nu ma iubeste, plm, emo stuff),
-imi cam place de mine asa ca, evident, nu as avea de ce sa fac baza de myself, dupa cum am vazut ca se poarta lately (imi cer scuze ca nu sunt GRASA!!), dar nici inversul, adica sa ma autodivinizez la fiecare doua cuvinte (masturbati-va in particular, va rog)
- nu am prieteni handicapati, dezechilibrati, distrusi, drogati, curve, nu sunt nici eu curva, deci nu am de cine sa rad in fiecare zi;
-nu am o pasiune atat de marcanta pentru cuvantul Pula; de fapt, nu in scris. sau??
-nu am intotdeauna chef sa fiu amuzanta;
4.nu are cine sa-l citeasca, nici macar asa, din plictiseala sau curiozitate morbida, intrucat am in lista de mess vreo 15 oameni, care vor deveni si mai putini cat de curand, nu am profil pe hi5 si nu prea suport oamenii in general; poate intr-o zi o sa lipesc prin oras hartiutze scrise cu pixu cu reclama la blogu meu, cine stie?;
5.ma lasa rece orice fenomen social, politic, sportiv...e doar o intamplare ca stiu cine e primul ministru si faze de genul. nu am televizor, nu ma uit la stiri , nu ma intereseaza; automat, nu o sa apara blogu meu la cautari de genul "becali","basescu","manele", "columbeanu","nush-care-cantareata-la-moda-pe-mtv", si tot asa. ups;
6.sunt o mana de oameni a caror parere ma intereseaza cu adevarat si carora le-am dat adresa..acu nu vreau sa jignesc pe nimeni asa ca mai bine tac;
7.m-am plictisit deja de ideea de a tine blog; mi-e lene, nu am timp, am chestii mai bune de facut; asa ca, daca nu se intampla ceva in curand, i may actually pull the plug on this little bastard here.
Parca mai voiam sa zic ceva...In fine, ar fi cazul sa ma duc la tigara, it's been a while.
8.i seem to be turning into some sort of preacher and shit, parca as scrie compuneri pentru scoala sau ceva de genul. Poate sunt eu ciufuta, dar pentru prima data, nu prea sunt eu multumita de ce aberez. Conflict intre multiplele mele personalitati, i suppose. hahaha
Gata, de acum scriu chestii controversate. Si cumpar ziare. Si sunt depravata. Mda.
1. articole prea lungi. Daca n-as fi atat de narcisista, sa mor io daca as avea rabdarea sa stau sa citesc atata labareala d-aiurea. Cand intru pe bloguri, in crize de maxxima plictiseala si sila, citesc chestiile scurte, cu multe semne de exclamare sau puncte de suspensie. Sunt superficiala cand e vorba de altii si tralala;
2.nu am poze. uneori ma mai chinui sa caut ceva inteligent, dar prea rar in ultimul timp. pozele nu sunt absolut necesare in mod normal, dar cand scrii atat de mult si de mic..nu stiu, mie mi-ar placea a vad si o poza macar, sa imi mai hodinesc ochii; la fel cu filmulete si muzica; imi cam repugna ideea anyway;
3. scriu chestii total necomerciale, mai ales lately,pentru ca: (da,alta lista)
-nu ma intereseaza viata "reala",
-nu patesc faze ciudate prin metrou/ratb, nu-mi place sa ma plang de faze de genu "m-o calcat o baba agresiva in autobuz, futu-i motiii ma-sii de pizda scofalcita!!!",
-nu mai am stomacul destul de ok sa beau ca o vita (la un moment dat te mai si saturi sa bei deampulea, ca sa ti se faca rau si sa iti borasti sufletul inainte sa apuci sa vezi fluturasi si sa ai genunchi de jeleu...trist, deprimant, dar asta e. happens to the best of them. heavy drinkers,that is.), asa ca nu prea am ce depravari oribile sa povestesc. Ma rog, mai am, dar nu ma pasioneaza ideea de a impartasi asta cu restul planetei;
-nu-mi place sa ma smiorcai de cat de naspa e viata mea (nimeni nu ma iubeste, plm, emo stuff),
-imi cam place de mine asa ca, evident, nu as avea de ce sa fac baza de myself, dupa cum am vazut ca se poarta lately (imi cer scuze ca nu sunt GRASA!!), dar nici inversul, adica sa ma autodivinizez la fiecare doua cuvinte (masturbati-va in particular, va rog)
- nu am prieteni handicapati, dezechilibrati, distrusi, drogati, curve, nu sunt nici eu curva, deci nu am de cine sa rad in fiecare zi;
-nu am o pasiune atat de marcanta pentru cuvantul Pula; de fapt, nu in scris. sau??
-nu am intotdeauna chef sa fiu amuzanta;
4.nu are cine sa-l citeasca, nici macar asa, din plictiseala sau curiozitate morbida, intrucat am in lista de mess vreo 15 oameni, care vor deveni si mai putini cat de curand, nu am profil pe hi5 si nu prea suport oamenii in general; poate intr-o zi o sa lipesc prin oras hartiutze scrise cu pixu cu reclama la blogu meu, cine stie?;
5.ma lasa rece orice fenomen social, politic, sportiv...e doar o intamplare ca stiu cine e primul ministru si faze de genul. nu am televizor, nu ma uit la stiri , nu ma intereseaza; automat, nu o sa apara blogu meu la cautari de genul "becali","basescu","manele", "columbeanu","nush-care-cantareata-la-moda-pe-mtv", si tot asa. ups;
6.sunt o mana de oameni a caror parere ma intereseaza cu adevarat si carora le-am dat adresa..acu nu vreau sa jignesc pe nimeni asa ca mai bine tac;
7.m-am plictisit deja de ideea de a tine blog; mi-e lene, nu am timp, am chestii mai bune de facut; asa ca, daca nu se intampla ceva in curand, i may actually pull the plug on this little bastard here.
Parca mai voiam sa zic ceva...In fine, ar fi cazul sa ma duc la tigara, it's been a while.
8.i seem to be turning into some sort of preacher and shit, parca as scrie compuneri pentru scoala sau ceva de genul. Poate sunt eu ciufuta, dar pentru prima data, nu prea sunt eu multumita de ce aberez. Conflict intre multiplele mele personalitati, i suppose. hahaha
Gata, de acum scriu chestii controversate. Si cumpar ziare. Si sunt depravata. Mda.
Fuckity-fuck
Aw, is my blog turning into a goddam diary? Ce trist. Ce eram si ce-am ajuns. Whatever, oricum nu citeste nimeni chestiile astea ,hahaha. Dar las' k ma intorc eu si o sa fiu si mai Puficot Pacatos(oare de unde am mai scos si numele asta in the first place??) si o schimb vietile muritorilor, o sa schimb intreaga omenire!!! Mojo-Jojo. That's me. I think I need a drink. Badly.
Regulile jocului*
Poate unul dintre cele mai importante.."crezuri" ale mele. It basically goes like this: daca nu mai poti face fata to The Game (i.e. Life), change! Change the rules, change the game, change the player...
Nu stiu, nu pot sa zic ca intotdeauna am fost puternica si de neclintit, ca nu am fost luata prin surprindere de intamplari si circumstante care nu tineau de mine, ca nu am fost coplesita de balariile din jurul meu. Poate ca vreodata m-am gandit mai mult sau mai putin serios la letting it all go and going off in smoke. Nu cred ca suicide e (intotdeauna) semn de slabiciune si prostie, marginire sau lasitate, it's just a choice, like any other; fiecare stie cand they've had enough and don't have the means to go on. It's all a matter of perception, i guess. Presupun ca unii ar putea vedea lucrurile ca un fel de ...pauza, odihna, relief, break, fresh start. I see it as an ending, the big red flashing red letters on a black background: "Game Over." Luckily, in jocul meu, cand dai "escape", apare "Are you sure you want to quit? Any unsaved information will be lost. Yes/No."
The point was: cand nu mai poti face fata regulilor, schimba-le cu altele care ti se potrivesc mai bine! Nu inteleg (cand sunt lucida si in charge of myself) modul asta facil de a vedea lucrurile, de a spune "nu mai pot", fara sa incerci cu adevarat. Sa renunti la atata libertate, atata viata, atata frumusete, cand sunt atatea optiuni, peste tot. Am fost invatati sa vedem lucrurile asa, sa ne vedem blocati, sa ne stingem incet dar sigur in propria durere si neputinta. If we fail here..plm, gata, te-ai dus, nu mai ai rost. No bine, acu nu vorbesc despre ciobani cretini pe care i-a parasit o blonda bagaboanta ca sa se cupleze cu unu cu mertzan, asta e deja...alta mancare de peste. Sunt faze mult mai grave, like losing the one(s) u love in an accident, you/your child dying of cancer, losing your home and ending up in the streets, having to choose between an abortion and throwing your life(and a child's) away at 20&single&pe banii parintilor, lucruri de genul. Si, of course, the particular case of those who have death&darkness deeply rooted in their souls.
Nu ca vreau sa ma laud, desi imi cam sta in fire, dar eu am invatat singura sa fiu puternica, sa nu ma doboare orice...chestie pe care n-o pot schimba. Life is a bitch. Faza naspa e ca as putea sa fiu mult mai convingatoare dand exemple din propria experienta, dar deja intru inutil in teritorii mult prea intime. Bottom line: I desperately want to live, to experience everything on my little secret to-do-list, sa trec prin fiecare etapa, sa vad lucruri, sa simt intens...
Lately am trecut prin ceva care m-a cam dat peste cap si..cand am vazut ca-mi pierd controlul si ca nu mai pot face fata durerii...na, am schimbat jocul, pur si simplu, tried a differrent approach. I'll stop at nothing to survive and not just exist, but Live. Reinventing myself was not too hard to do, dar nici usor. Din pacate, uneori tocmai cei care sunt mai apropiati de noi ne punn bete in roate. I am supposed to be hurting and bleeding and cursing and hating; which is a waste of time and not that fun to do. Cand am decis sa step out of the box...my own friends m-au blamat&shit. "You're not ok, you're in denial!", "Te distrugi mai tare", "Nu stii ce faci!". WTF?? Si ia si explica, bla, bla bla,bla.
The rule of my game: cut the losses. Choose the lesser evil. Si cand ai de ales intre risking losing your self-esteem in the long run or losing your mind pe termen scurt, ceea ce ar putea afecta definitiv si iremediabil your future...ce alegi? Intre ceva teoretic imoral/degrading si losing control, like everybody expects you to? Nici o regula nu e absoluta. Ce e corect? Ceea ce-ti poti convinge constiinta ca e o.k. si the best for you. You decide how much shit you can take, care-ti sunt limitele, cat poti sa ierti si sa uiti, nu cei din jurul tau...
Imi place noul meu joc, imi place noua eu. Mai am un pic de lucrat, ca sa devina totul 100% real, but i'm getting there. Asa ca antidepresivele prind praf si mucegai in dulap, si eu ma simt bine in noua mea piele, all shiny and new.
*labareala pseudofilozofica
**later edit: pentru mai multe informatii, vezi si articolul "daca as fi slaba..."
Nu stiu, nu pot sa zic ca intotdeauna am fost puternica si de neclintit, ca nu am fost luata prin surprindere de intamplari si circumstante care nu tineau de mine, ca nu am fost coplesita de balariile din jurul meu. Poate ca vreodata m-am gandit mai mult sau mai putin serios la letting it all go and going off in smoke. Nu cred ca suicide e (intotdeauna) semn de slabiciune si prostie, marginire sau lasitate, it's just a choice, like any other; fiecare stie cand they've had enough and don't have the means to go on. It's all a matter of perception, i guess. Presupun ca unii ar putea vedea lucrurile ca un fel de ...pauza, odihna, relief, break, fresh start. I see it as an ending, the big red flashing red letters on a black background: "Game Over." Luckily, in jocul meu, cand dai "escape", apare "Are you sure you want to quit? Any unsaved information will be lost. Yes/No."
The point was: cand nu mai poti face fata regulilor, schimba-le cu altele care ti se potrivesc mai bine! Nu inteleg (cand sunt lucida si in charge of myself) modul asta facil de a vedea lucrurile, de a spune "nu mai pot", fara sa incerci cu adevarat. Sa renunti la atata libertate, atata viata, atata frumusete, cand sunt atatea optiuni, peste tot. Am fost invatati sa vedem lucrurile asa, sa ne vedem blocati, sa ne stingem incet dar sigur in propria durere si neputinta. If we fail here..plm, gata, te-ai dus, nu mai ai rost. No bine, acu nu vorbesc despre ciobani cretini pe care i-a parasit o blonda bagaboanta ca sa se cupleze cu unu cu mertzan, asta e deja...alta mancare de peste. Sunt faze mult mai grave, like losing the one(s) u love in an accident, you/your child dying of cancer, losing your home and ending up in the streets, having to choose between an abortion and throwing your life(and a child's) away at 20&single&pe banii parintilor, lucruri de genul. Si, of course, the particular case of those who have death&darkness deeply rooted in their souls.
Nu ca vreau sa ma laud, desi imi cam sta in fire, dar eu am invatat singura sa fiu puternica, sa nu ma doboare orice...chestie pe care n-o pot schimba. Life is a bitch. Faza naspa e ca as putea sa fiu mult mai convingatoare dand exemple din propria experienta, dar deja intru inutil in teritorii mult prea intime. Bottom line: I desperately want to live, to experience everything on my little secret to-do-list, sa trec prin fiecare etapa, sa vad lucruri, sa simt intens...
Lately am trecut prin ceva care m-a cam dat peste cap si..cand am vazut ca-mi pierd controlul si ca nu mai pot face fata durerii...na, am schimbat jocul, pur si simplu, tried a differrent approach. I'll stop at nothing to survive and not just exist, but Live. Reinventing myself was not too hard to do, dar nici usor. Din pacate, uneori tocmai cei care sunt mai apropiati de noi ne punn bete in roate. I am supposed to be hurting and bleeding and cursing and hating; which is a waste of time and not that fun to do. Cand am decis sa step out of the box...my own friends m-au blamat&shit. "You're not ok, you're in denial!", "Te distrugi mai tare", "Nu stii ce faci!". WTF?? Si ia si explica, bla, bla bla,bla.
The rule of my game: cut the losses. Choose the lesser evil. Si cand ai de ales intre risking losing your self-esteem in the long run or losing your mind pe termen scurt, ceea ce ar putea afecta definitiv si iremediabil your future...ce alegi? Intre ceva teoretic imoral/degrading si losing control, like everybody expects you to? Nici o regula nu e absoluta. Ce e corect? Ceea ce-ti poti convinge constiinta ca e o.k. si the best for you. You decide how much shit you can take, care-ti sunt limitele, cat poti sa ierti si sa uiti, nu cei din jurul tau...
Imi place noul meu joc, imi place noua eu. Mai am un pic de lucrat, ca sa devina totul 100% real, but i'm getting there. Asa ca antidepresivele prind praf si mucegai in dulap, si eu ma simt bine in noua mea piele, all shiny and new.
*labareala pseudofilozofica
**later edit: pentru mai multe informatii, vezi si articolul "daca as fi slaba..."
sâmbătă, 12 ianuarie 2008
Stuck inside Myself
Sometimes i do feel just like that, stuck in time and place...parca asa sunt, un bolovan, totul trece pe langa mine, nimic nu ma atinge, prea putin ma schimba cu adevarat. Nu stiu exact ce inseamna asta, daca e bine sau rau. Da, timpul trece pe langa mine...
Din plictiseala si labareala pe net, am dat din greseala peste faze de pe hi5, profile ale unor oameni pe care ii stiam candva, firends/whatever, si m-a socat cat de mult s-au schimbat unii dintre ei, sunt altii, au evoluat, in bine sau rau, people i used to know got married, left the country for good, au devenit din pustoaice simpatice femei sexy, din baietei jucausi si inocenti tot felul de masculi interesanti si bla bla, toata lumea face chestii, li se intampla chestii..
Eu parca am ramas la fel! cum se poate asa ceva?? e asa? sau m-am schimbat asa de lent si firesc incat nici macar nu imi dau seama? desi daca ma uit la poze cu mine de acum cativa ani.. nu stiu ce sa mai zic. parca arat la fel! aceiasi ochi, aceeasi eu... stiu ca si eu m-am schimbat, am evoluat intrun fel dubios, am mai crescut, am invatat multe, am supravietuit, dar...sunt la fel de cinica, la fel de senina, la fel de inocenta si nebuna, ...m-am ratacit in mine! ce se intampla de fapt acolo, afara? ce e real, e ceva real, ce naiba se intampla aici?? demonii mei, fobiile mele, my cravings, my dreams, my anxieties, my pain, my illusions...pe astea le cam stiu, le cunosc, sunt eu! eu sunt mereu eu, vesnic egala cu mine insami... dar ce fac cu Timpul? Timpul trece pe langa mine, ca un...mama dracu, ca un tren in miscare, il vad, il aud, dar nu ma poate atinge, nu ma asteapta, nu pot sa il opresc, nici nu incerc macar! Nici nu as sti cum.
Timpul meu interior pare sa mearga in cercuri...unde eram acum cativa ani sunt si acum. S-au mai schimbat cateva din fetzele din jurul meu, dar parca si ele seamana cu cele pe care le inlocuiesc! My life is a pattern, totul se repeta la nesfarsit...si cred ca e alegerea mea subconstienta, sa raman asa, sa nu schimb prea multe. Niciodata nu mi-au placut schimbarile, cu atat mai putin bruste, desi de multe ori m-am lasat dusa de val...cumva, ajung mereu in acelasi loc. I feel immortal. Parca as vrea sa fac ceva drastic, nebun, fara sens, asa, d-ampulea, dar ce se va intampla de fapt dupa? Incet-incet, o sa revin la mine. Exemplu banal: my hair. In patru ani, am avut tot felul de aberatii in cap, scurt, lung, culori, dar acum e exact cum era cu patru ani in urma. Exact cum imi place, asa cum il aveam de ani de zile. how is that even possible?? si my friends? x2 e o varianta al lui x1, si tot asa. De boyfriends nu mai zic. E stupid. Maybe i am some sort of god-thingie, constatnt, neschimbat, vesnic...sau doar stuck in a spider web.
Dar ma schimb!! la fiecare cateva luni, sase, opt, zece luni, simt ca ma schimb, ca mai moare ceva, ca se naste ceva in mine, ca vine ceva nou si necunoscut, alt val, alt episod, alta varianta de "eu"...nu stiu ce se intampla aici si deja nu prea ma mai intereseaza subiectul asta. Eu tot eu sunt. Eu cu mine si decorul neimportant din jurul meu.
Ce mai conteaza restul?
Din plictiseala si labareala pe net, am dat din greseala peste faze de pe hi5, profile ale unor oameni pe care ii stiam candva, firends/whatever, si m-a socat cat de mult s-au schimbat unii dintre ei, sunt altii, au evoluat, in bine sau rau, people i used to know got married, left the country for good, au devenit din pustoaice simpatice femei sexy, din baietei jucausi si inocenti tot felul de masculi interesanti si bla bla, toata lumea face chestii, li se intampla chestii..
Eu parca am ramas la fel! cum se poate asa ceva?? e asa? sau m-am schimbat asa de lent si firesc incat nici macar nu imi dau seama? desi daca ma uit la poze cu mine de acum cativa ani.. nu stiu ce sa mai zic. parca arat la fel! aceiasi ochi, aceeasi eu... stiu ca si eu m-am schimbat, am evoluat intrun fel dubios, am mai crescut, am invatat multe, am supravietuit, dar...sunt la fel de cinica, la fel de senina, la fel de inocenta si nebuna, ...m-am ratacit in mine! ce se intampla de fapt acolo, afara? ce e real, e ceva real, ce naiba se intampla aici?? demonii mei, fobiile mele, my cravings, my dreams, my anxieties, my pain, my illusions...pe astea le cam stiu, le cunosc, sunt eu! eu sunt mereu eu, vesnic egala cu mine insami... dar ce fac cu Timpul? Timpul trece pe langa mine, ca un...mama dracu, ca un tren in miscare, il vad, il aud, dar nu ma poate atinge, nu ma asteapta, nu pot sa il opresc, nici nu incerc macar! Nici nu as sti cum.
Timpul meu interior pare sa mearga in cercuri...unde eram acum cativa ani sunt si acum. S-au mai schimbat cateva din fetzele din jurul meu, dar parca si ele seamana cu cele pe care le inlocuiesc! My life is a pattern, totul se repeta la nesfarsit...si cred ca e alegerea mea subconstienta, sa raman asa, sa nu schimb prea multe. Niciodata nu mi-au placut schimbarile, cu atat mai putin bruste, desi de multe ori m-am lasat dusa de val...cumva, ajung mereu in acelasi loc. I feel immortal. Parca as vrea sa fac ceva drastic, nebun, fara sens, asa, d-ampulea, dar ce se va intampla de fapt dupa? Incet-incet, o sa revin la mine. Exemplu banal: my hair. In patru ani, am avut tot felul de aberatii in cap, scurt, lung, culori, dar acum e exact cum era cu patru ani in urma. Exact cum imi place, asa cum il aveam de ani de zile. how is that even possible?? si my friends? x2 e o varianta al lui x1, si tot asa. De boyfriends nu mai zic. E stupid. Maybe i am some sort of god-thingie, constatnt, neschimbat, vesnic...sau doar stuck in a spider web.
Dar ma schimb!! la fiecare cateva luni, sase, opt, zece luni, simt ca ma schimb, ca mai moare ceva, ca se naste ceva in mine, ca vine ceva nou si necunoscut, alt val, alt episod, alta varianta de "eu"...nu stiu ce se intampla aici si deja nu prea ma mai intereseaza subiectul asta. Eu tot eu sunt. Eu cu mine si decorul neimportant din jurul meu.
Ce mai conteaza restul?
miercuri, 2 ianuarie 2008
Embrace the Darkness Within
Asta a fost mereu un fel de..hai,nu kiar tic verbal, dar nici motto. O chestie acolo, un pricipiu care ma ghideaza bla-bla. Sau, to put it more plainly, "accepta-te asa cum esti", cu bune, cu rele, cu ciudatenii, nu te schimba de dragul prostilor, sau ca asa spune lumea, ci evident numai daca ai tu de castigat din treaba asta si pe termen scurt.
Eu de exemplu tocmai am avut revelatia ca sunt un pic (mai mult) bipolara, sau am temperament maniaco-depresiv, in alte cuvinte. Na, mereu am stiut eu ca sunt nebuna! :)) now i happen to know exactly how. Desigur, ma deranjeaza un pic faza cu "labels", dar na.. Si de cat timp ma kinuiam eu sa imi formulez o "definitie"( eu, katia, sunt un biped humanoid cu un iq iesit din comun, ..etc...) despre myself, sa imi conturez niste..contururi, hai sa nu zic limite, gardulete imprejmuitoare, niste d-alea acolo, sa nu ma mai simt ca o amiba gelatinoasa care se flescaie peste tot. Si uite ca i got my wish. Dar hai sa-mi sprijin afirmatiile cu niste random information:
Acu ceva timp, cativa ani, cand eram in plin avant de..ceva, un prieten cu care se intampla sa impart apartamentul jegos cu kirie modesta si pe deasupra mai era si psiholog, dupa ce m-a ascultat for several months aberand pe la tigara, in bucatarie, mi-a zis ca manifest simptome maniaco-depresive. Ceea ce mi s-a parut foarte misto atunci (si acuma). Si cum lately am tot felul de probleme existentiale, precum si o gramada de kestii de facut, deci mi-e o lene de mor...am tot citit shit. Asa, sa-mi omor timpu. Si uite ca gasesc eu pe buna si batrana wikipedia, de exemplu:
Bipolar disorder is not a single disorder, but a category of mood disorders defined by the presence of one or more episodes of abnormally elevated mood, clinically referred to as mania. Individuals who experience manic episodes also commonly experience depressive episodes or symptoms, or mixed episodes which present with features of both mania and depression. These episodes are normally separated by periods of normal mood, but in some patients, depression and mania may rapidly alternate. (asta asa, ca introducere)
Trecand peste simptome si descrieri amanuntite, am gasit si cateva chestii super tari:
Some studies have suggested a significant correlation between creativity and bipolar disorder. However, the relationship between the disorder and creativity is still very unclear. One study indicated increased striving for, and sometimes attaining, goals and achievements. While the disorder affects people differently, individuals with bipolar disorder tend to be much more outgoing and daring than individuals without bipolar disorder. The disorder is also found in a large number of people involved in the arts. It is an ongoing study as to why many creative geniuses had bipolar disorder. ( :)) no wonder!!, acum inteleg tot! sau..nebunia si creativitatea merg mana in mana!! tata avea dreptate all along "mai bine prost si sanatos, decat destept si nebun". Sau, desigur, asta e o conspiratie a oamenilor prosti, plati, banali, seci, lasi, complexati de ordinarul lor propriu si personal, de a submina/suprima/inhiba pa aia superiori lor din orice punct de vedere...Da, ba, nebuni sunteti voi. )
People with bipolar disorder may feel they have been "chosen", or are "on a special mission", which are considered grandiose or delusional ideas. (Bullshit, eu tot sunt Antichristul a.k.a. molusca fara cauza si scop. Si i am special si chosen sa..whatever, inca incerc sa imi dau seama ce anume. Dar sunt. Pe cuvant. Uite, ce spuneam de conspiratie. Mama dracu, inseamna ca nenea Christos era maniac rau, bipolar pana-n maduva oaselor. Adik daca apare al doilea Mesia, sa ne salveze sufletele pacatoase si putrede, sa faca lumea un loc mai bun,etc. , o sa-l trimitem direct la balamuc?? Misto.)
Often bipolar individuals are subject to self-medication, the most common drugs being alcohol and marijuana. Studies show that tobacco smoking induces a calming effect on most bipolar people, and a very high percentage suffering from the disorder smoke. ( excuse me while i laugh my head off....gata. acu ce pot eu sa mai zic? :D se mai simte cineva cu musca pe caciula?? Hai, ba, recunoasteti, 'ra-ti ai dracu de depravati bipolari! )
Si acum, in incheiere : Ma numesc Katia, sunt maniaco-depresiva and damn proud of it! :D
Note:
* din moment ce sunt nebuna, am dreptul sa folosesc acest termen("nebun") otherwise injurios, la fel cum numai African-Americans au dreptul sa reffer to an individual of that particular ethnic/rasial background as "n****r", sau a gay male reffering to another gay male as "f*g".
**ca sa raspund la intrebarea cuiva :"poti sa mori din asta?" : Daca te sinucizi, da.
***deci, da, embrace the darkness within, fie ca stii ce nume sa-i dai, fie ca nu.
Eu de exemplu tocmai am avut revelatia ca sunt un pic (mai mult) bipolara, sau am temperament maniaco-depresiv, in alte cuvinte. Na, mereu am stiut eu ca sunt nebuna! :)) now i happen to know exactly how. Desigur, ma deranjeaza un pic faza cu "labels", dar na.. Si de cat timp ma kinuiam eu sa imi formulez o "definitie"( eu, katia, sunt un biped humanoid cu un iq iesit din comun, ..etc...) despre myself, sa imi conturez niste..contururi, hai sa nu zic limite, gardulete imprejmuitoare, niste d-alea acolo, sa nu ma mai simt ca o amiba gelatinoasa care se flescaie peste tot. Si uite ca i got my wish. Dar hai sa-mi sprijin afirmatiile cu niste random information:
Acu ceva timp, cativa ani, cand eram in plin avant de..ceva, un prieten cu care se intampla sa impart apartamentul jegos cu kirie modesta si pe deasupra mai era si psiholog, dupa ce m-a ascultat for several months aberand pe la tigara, in bucatarie, mi-a zis ca manifest simptome maniaco-depresive. Ceea ce mi s-a parut foarte misto atunci (si acuma). Si cum lately am tot felul de probleme existentiale, precum si o gramada de kestii de facut, deci mi-e o lene de mor...am tot citit shit. Asa, sa-mi omor timpu. Si uite ca gasesc eu pe buna si batrana wikipedia, de exemplu:
Bipolar disorder is not a single disorder, but a category of mood disorders defined by the presence of one or more episodes of abnormally elevated mood, clinically referred to as mania. Individuals who experience manic episodes also commonly experience depressive episodes or symptoms, or mixed episodes which present with features of both mania and depression. These episodes are normally separated by periods of normal mood, but in some patients, depression and mania may rapidly alternate. (asta asa, ca introducere)
Trecand peste simptome si descrieri amanuntite, am gasit si cateva chestii super tari:
Some studies have suggested a significant correlation between creativity and bipolar disorder. However, the relationship between the disorder and creativity is still very unclear. One study indicated increased striving for, and sometimes attaining, goals and achievements. While the disorder affects people differently, individuals with bipolar disorder tend to be much more outgoing and daring than individuals without bipolar disorder. The disorder is also found in a large number of people involved in the arts. It is an ongoing study as to why many creative geniuses had bipolar disorder. ( :)) no wonder!!, acum inteleg tot! sau..nebunia si creativitatea merg mana in mana!! tata avea dreptate all along "mai bine prost si sanatos, decat destept si nebun". Sau, desigur, asta e o conspiratie a oamenilor prosti, plati, banali, seci, lasi, complexati de ordinarul lor propriu si personal, de a submina/suprima/inhiba pa aia superiori lor din orice punct de vedere...Da, ba, nebuni sunteti voi. )
People with bipolar disorder may feel they have been "chosen", or are "on a special mission", which are considered grandiose or delusional ideas. (Bullshit, eu tot sunt Antichristul a.k.a. molusca fara cauza si scop. Si i am special si chosen sa..whatever, inca incerc sa imi dau seama ce anume. Dar sunt. Pe cuvant. Uite, ce spuneam de conspiratie. Mama dracu, inseamna ca nenea Christos era maniac rau, bipolar pana-n maduva oaselor. Adik daca apare al doilea Mesia, sa ne salveze sufletele pacatoase si putrede, sa faca lumea un loc mai bun,etc. , o sa-l trimitem direct la balamuc?? Misto.)
Often bipolar individuals are subject to self-medication, the most common drugs being alcohol and marijuana. Studies show that tobacco smoking induces a calming effect on most bipolar people, and a very high percentage suffering from the disorder smoke. ( excuse me while i laugh my head off....gata. acu ce pot eu sa mai zic? :D se mai simte cineva cu musca pe caciula?? Hai, ba, recunoasteti, 'ra-ti ai dracu de depravati bipolari! )
Si acum, in incheiere : Ma numesc Katia, sunt maniaco-depresiva and damn proud of it! :D
Note:
* din moment ce sunt nebuna, am dreptul sa folosesc acest termen("nebun") otherwise injurios, la fel cum numai African-Americans au dreptul sa reffer to an individual of that particular ethnic/rasial background as "n****r", sau a gay male reffering to another gay male as "f*g".
**ca sa raspund la intrebarea cuiva :"poti sa mori din asta?" : Daca te sinucizi, da.
***deci, da, embrace the darkness within, fie ca stii ce nume sa-i dai, fie ca nu.
marți, 1 ianuarie 2008
Happy New Year&Shit
Man, cata lene si somn si letargie...ca de sarbatori, ce dracu?? A fost al mai tare rev din viata mea, total deampulea, fara nici o noima, haotic, perfect...Am fost mostly cu surioara mea de corazon, Dobby...dupa ce ne-am facut "sexy", all black si cu metale, goth make-up&shit, ca asa e frumos si crestineste, am fost la baru rock une lucreaza ea, am facut curat pe acolo, si off rapid in Piata Mare, la Prodigy! super tare, wtf, desi in mortii ma-sii era un ger de crapau pietrele, am topait, am zbantuit, am dat din maini/cap/etc. , ne-am intalnit cu diversi amici mai mult sau mai putin beti/agreabili/interesanti, mai cate o gura de vodca, mai o tigara, tralala, a fost frumos. Pana a fost de kkt, ca pulaii de prodigisti au plecat asa, brusc, nu stia nimeni ce se intampla si, pana sa se prinda multimea si sa urle dupa ei,a aparut un papitoi cu discursuri comuniste de cacat de genul "ce e frumos trebuie sa se si termine", si alte maxime d-astea spoiegite, plus ca se repeta, si evident, a gresit si numele "minunatilor baieti de la progidy", mai arunca cineva cu ceva inspre el, mai striga unu din toti rarunchii "PIZDAAAA", ningea incet dar sigur, ne inghetasera la toti coitzele, topaiam ca apucatii si dardaiam ....
Si am zis ca daca tot am ajunsara pana acolo, sa stam sa inceapa si Reamonn...si stam..si stam..si inghetam..si ne enervam..si plm..si dupa vreo ora de tacere/hausareala penala din boxe, apare pe scena nu trupa , cum anuntasera, ca-n pula mea nu mai stateam acolo atatta degeaba, si dom' primar, sa-l tie mnezau, si un nenea, si incepe un discurs bashit in engleza, tradus apoi in romana. Su-perb. Am fugit de acolo-la propriu-, injurand de mama focului ,ne usturau talpile de ger&shit, apoi am fugit dupa un taxi, l-am prins si off la bar...unde era pustiu-mai pustiu decat pustiul, daca eram intr-un film western ar fi suierat vantul si ar fi trecut un tufis d-ala tepos si uscat si rotund, rostogolindu-se de la un capat la altul-, noi doua si barmanu, ne-am pus la calorifer, tv, drinks, rock de babalaci deprimati(barmanu tokmai s-a despartit de prietena)...
A fost super, asa, lame, exact ce-mi doream...am stat degeaba toata noaptea, barfind, band, fumand, watching stupid shit on tv, au coborat si patronii, cu rude si mancare, s-au pus si ei la o masa...la miezu noptii am iesit ca tot romanu in fata barului de la dracu-n praznic, erau artificii pa cer si cumva un pahar de sampanie a aterizat in mana mea, am ciocnit cu my sis si cu oameni pe care nu i-am vazut in viata mea, treceau tiruri bubuind si claxonand, pocneau petarde, zburau porumbei speriati...m-a sunat si fantoma mea, fix la midnight, ningea incet si frumos si eram semi-drunk, aprindeam petarde de la tigara, tremuram ca dracu de ger.. restu noptii a fost la fel , a mai venit cate un trist, care bea o bere si pleca, noi tot tv, pe la 3 s-au milostivit patronii si ne-au dat ceva de mancare, nush ce era, dar era fuckin great..am mai dormit cu capu pe masa, am mai trimis mesaje, am mai ras de cretinatati on tv, am mai fost la buda, am vorbit cu ai mei..
la 6 am primit si noi permisiunea de a pleca, zapada, frig, frumos,cu mintea-n punga...
Al mai tare rev, exact ce-mi doream! fara chefuri de cacat si triste si ipocrite(n-a fost usor sa scap de diverse invitatii, una mai "tentanta" ca alta), de care am avut parte ani de zile, stereotip, bisericute, ca unii nu prea se cunosc, altii nu prea se inghit, "hai sa bem, asta e chef, ma?",hai sa boram pe unde apucam, x se bate cu y, z a intrat in coma alcoolica hai sa-l ducem la spital, unii isi iau limba-n bot pentru a se preface a doua zi ca nu s-a intamplat nimic, lu nush cine i-a disparut nush ce din geaca, se sparge nush ce cacat de bibelou si gazda face circ, cand ti se face foame iti dai seama ca nu mai e deloc mancare sau n-a fost de la inceput/doar masline si fursecuri, cand sa bei.. plm, same shit every year.
Am planuri mari pt la anu, vreau sa stau singura acasa, la televizor, sa beau pana cad sub pat, sa mananc salata de boeuf pana borasc piftie, si cu o juma de ora inainte de momentul zero...sa ma culc.
Si acum, macar sa inchei si eu intr-un mod tipic: a fost un an... greu, superb, haotic, a fost si frumos, au fost multe greseli, mult cacat, am facut cateva chestii tari (o Peninsula, o Artmanie, acolo), am fost si fericita si ne-...ce dracu sa spun?? A fost un an si atat. Al douazecisitreilea.
Si am zis ca daca tot am ajunsara pana acolo, sa stam sa inceapa si Reamonn...si stam..si stam..si inghetam..si ne enervam..si plm..si dupa vreo ora de tacere/hausareala penala din boxe, apare pe scena nu trupa , cum anuntasera, ca-n pula mea nu mai stateam acolo atatta degeaba, si dom' primar, sa-l tie mnezau, si un nenea, si incepe un discurs bashit in engleza, tradus apoi in romana. Su-perb. Am fugit de acolo-la propriu-, injurand de mama focului ,ne usturau talpile de ger&shit, apoi am fugit dupa un taxi, l-am prins si off la bar...unde era pustiu-mai pustiu decat pustiul, daca eram intr-un film western ar fi suierat vantul si ar fi trecut un tufis d-ala tepos si uscat si rotund, rostogolindu-se de la un capat la altul-, noi doua si barmanu, ne-am pus la calorifer, tv, drinks, rock de babalaci deprimati(barmanu tokmai s-a despartit de prietena)...
A fost super, asa, lame, exact ce-mi doream...am stat degeaba toata noaptea, barfind, band, fumand, watching stupid shit on tv, au coborat si patronii, cu rude si mancare, s-au pus si ei la o masa...la miezu noptii am iesit ca tot romanu in fata barului de la dracu-n praznic, erau artificii pa cer si cumva un pahar de sampanie a aterizat in mana mea, am ciocnit cu my sis si cu oameni pe care nu i-am vazut in viata mea, treceau tiruri bubuind si claxonand, pocneau petarde, zburau porumbei speriati...m-a sunat si fantoma mea, fix la midnight, ningea incet si frumos si eram semi-drunk, aprindeam petarde de la tigara, tremuram ca dracu de ger.. restu noptii a fost la fel , a mai venit cate un trist, care bea o bere si pleca, noi tot tv, pe la 3 s-au milostivit patronii si ne-au dat ceva de mancare, nush ce era, dar era fuckin great..am mai dormit cu capu pe masa, am mai trimis mesaje, am mai ras de cretinatati on tv, am mai fost la buda, am vorbit cu ai mei..
la 6 am primit si noi permisiunea de a pleca, zapada, frig, frumos,cu mintea-n punga...
Al mai tare rev, exact ce-mi doream! fara chefuri de cacat si triste si ipocrite(n-a fost usor sa scap de diverse invitatii, una mai "tentanta" ca alta), de care am avut parte ani de zile, stereotip, bisericute, ca unii nu prea se cunosc, altii nu prea se inghit, "hai sa bem, asta e chef, ma?",hai sa boram pe unde apucam, x se bate cu y, z a intrat in coma alcoolica hai sa-l ducem la spital, unii isi iau limba-n bot pentru a se preface a doua zi ca nu s-a intamplat nimic, lu nush cine i-a disparut nush ce din geaca, se sparge nush ce cacat de bibelou si gazda face circ, cand ti se face foame iti dai seama ca nu mai e deloc mancare sau n-a fost de la inceput/doar masline si fursecuri, cand sa bei.. plm, same shit every year.
Am planuri mari pt la anu, vreau sa stau singura acasa, la televizor, sa beau pana cad sub pat, sa mananc salata de boeuf pana borasc piftie, si cu o juma de ora inainte de momentul zero...sa ma culc.
Si acum, macar sa inchei si eu intr-un mod tipic: a fost un an... greu, superb, haotic, a fost si frumos, au fost multe greseli, mult cacat, am facut cateva chestii tari (o Peninsula, o Artmanie, acolo), am fost si fericita si ne-...ce dracu sa spun?? A fost un an si atat. Al douazecisitreilea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
