Satana Pe Gheatza

Smile & Fly

sâmbătă, 19 ianuarie 2008

Regulile jocului*

Poate unul dintre cele mai importante.."crezuri" ale mele. It basically goes like this: daca nu mai poti face fata to The Game (i.e. Life), change! Change the rules, change the game, change the player...

Nu stiu, nu pot sa zic ca intotdeauna am fost puternica si de neclintit, ca nu am fost luata prin surprindere de intamplari si circumstante care nu tineau de mine, ca nu am fost coplesita de balariile din jurul meu. Poate ca vreodata m-am gandit mai mult sau mai putin serios la letting it all go and going off in smoke. Nu cred ca suicide e (intotdeauna) semn de slabiciune si prostie, marginire sau lasitate, it's just a choice, like any other; fiecare stie cand they've had enough and don't have the means to go on. It's all a matter of perception, i guess. Presupun ca unii ar putea vedea lucrurile ca un fel de ...pauza, odihna, relief, break, fresh start. I see it as an ending, the big red flashing red letters on a black background: "Game Over." Luckily, in jocul meu, cand dai "escape", apare "Are you sure you want to quit? Any unsaved information will be lost. Yes/No."

The point was: cand nu mai poti face fata regulilor, schimba-le cu altele care ti se potrivesc mai bine! Nu inteleg (cand sunt lucida si in charge of myself) modul asta facil de a vedea lucrurile, de a spune "nu mai pot", fara sa incerci cu adevarat. Sa renunti la atata libertate, atata viata, atata frumusete, cand sunt atatea optiuni, peste tot. Am fost invatati sa vedem lucrurile asa, sa ne vedem blocati, sa ne stingem incet dar sigur in propria durere si neputinta. If we fail here..plm, gata, te-ai dus, nu mai ai rost. No bine, acu nu vorbesc despre ciobani cretini pe care i-a parasit o blonda bagaboanta ca sa se cupleze cu unu cu mertzan, asta e deja...alta mancare de peste. Sunt faze mult mai grave, like losing the one(s) u love in an accident, you/your child dying of cancer, losing your home and ending up in the streets, having to choose between an abortion and throwing your life(and a child's) away at 20&single&pe banii parintilor, lucruri de genul. Si, of course, the particular case of those who have death&darkness deeply rooted in their souls.

Nu ca vreau sa ma laud, desi imi cam sta in fire, dar eu am invatat singura sa fiu puternica, sa nu ma doboare orice...chestie pe care n-o pot schimba. Life is a bitch. Faza naspa e ca as putea sa fiu mult mai convingatoare dand exemple din propria experienta, dar deja intru inutil in teritorii mult prea intime. Bottom line: I desperately want to live, to experience everything on my little secret to-do-list, sa trec prin fiecare etapa, sa vad lucruri, sa simt intens...

Lately am trecut prin ceva care m-a cam dat peste cap si..cand am vazut ca-mi pierd controlul si ca nu mai pot face fata durerii...na, am schimbat jocul, pur si simplu, tried a differrent approach. I'll stop at nothing to survive and not just exist, but Live. Reinventing myself was not too hard to do, dar nici usor. Din pacate, uneori tocmai cei care sunt mai apropiati de noi ne punn bete in roate. I am supposed to be hurting and bleeding and cursing and hating; which is a waste of time and not that fun to do. Cand am decis sa step out of the box...my own friends m-au blamat&shit. "You're not ok, you're in denial!", "Te distrugi mai tare", "Nu stii ce faci!". WTF?? Si ia si explica, bla, bla bla,bla.

The rule of my game: cut the losses. Choose the lesser evil. Si cand ai de ales intre risking losing your self-esteem in the long run or losing your mind pe termen scurt, ceea ce ar putea afecta definitiv si iremediabil your future...ce alegi? Intre ceva teoretic imoral/degrading si losing control, like everybody expects you to? Nici o regula nu e absoluta. Ce e corect? Ceea ce-ti poti convinge constiinta ca e o.k. si the best for you. You decide how much shit you can take, care-ti sunt limitele, cat poti sa ierti si sa uiti, nu cei din jurul tau...

Imi place noul meu joc, imi place noua eu. Mai am un pic de lucrat, ca sa devina totul 100% real, but i'm getting there. Asa ca antidepresivele prind praf si mucegai in dulap, si eu ma simt bine in noua mea piele, all shiny and new.

*labareala pseudofilozofica

**later edit: pentru mai multe informatii, vezi si articolul "daca as fi slaba..."

2 comentarii:

Anonim spunea...

hmm...incepe sa imi placa de tine Puficot...mai ales cand zici faza cu antidepresivele...chiar imi place

Anonim spunea...

thank thee, dear visitor! :)