Oameni prosti

Nu stiu de ce, dar cat timp am fost in fuckulta, am trait cu ideea ca numai statutul de student iti da dreptul sa fii o gaina bleaga; adica sa fii o molusca inutila, amorfa, sa nu stii exact ce e cu tine si ce vrei sa faci; sa te plangi ca nu ai bani, nu ai prieten, nu ai ce face, parintii nu te inteleg; ca toate cele mentionate mai sus ti-au distrus nervii si sanatatea fizica si te tin atarnat intr-o depresie perpetua. No bun, perfectly understandable.

Dar sa o tii tot asa dupa ce ai terminat faculta si te-ai angajat si esti cat de cat pe picioarele tale...ma scuzati, dar mi se pare cel putin jalnic!

La 20 si bine de ani sa te tot plangi! Sa te plangi de job, dar sa nu faci nimic sa meriti altul mai bun sau macar sa-ti cauti! Sa dai vina pe sistem pe la colturi, dar pe fata sa-ti pupi seful in dos cu fiecare ocazie; sa te plangi ca nu ai bani destui, desi esti prost ca un bolovan, you have no real skills, nici macar vointa de a face ceva; sa astepti sa-ti pice ceva din cer, daca e posibil!

Sa te plangi in continuare ca nu te inteleg parintii! So what? Get yourself a fuckin life si treci peste complexele de genul! Mama ta era o cold-hearted bitch? Fine, get over it. Ai un prieten/prietena de care te-ai cam saturat si te tot plangi de defectele si lipsurile lui/ei, dar tot urmeaza sa va casatoriti? Da-te in spanac, nu mi te plange mie! Ori faci ceva, ori lancezeste in continuare in mocirla ta calduta.

Si mai ales...urasc oamenii care se plang in continuu! Urasc trasatura asta caracteristica a poporului roman! Mai ales a femeilor. Oricand se intalnesc doua femei peste, sa zicem, asa, cu optimism, 40 de ani, apare urmatoriul scenariu: dupa 5 minute in care fiecare isi lauda casa, copiii, masina, salariul, hainele, etc (niciodata sotul), incep sa se planga :vai, am hemoroizi, vai am bataturi, vai am reumatism, vai am chelie, vai ma doare spatele, vai nu mai vad bine, vai am o mancarime jenanta, vai ma doare-n behind! Deja, daca varsta muierilor respective trece de 50 de ani...fereasca dumnezeu! incepe direct :"ce mai faci, draga mitza?" "rau, tantza, rau, nu mai pot", cu o mutra voit trista, indurerata, dar in acelasi timp resemnata si demna. gross.

Dar mai trist e cand vezi asta la femele tinere! As prefera sa vad o parasuta care e mereu super-aranjata si vulgara, decat pe cineva de varsta mea, plangandu-se mai rau ca o baba! De orice! De la: stii tu, inima/stomacul/oasele/imunitatea/spasmofilia/ochii/capul meu...tenul meu nu reactioneaza la nimic, nici un produs cosmetic nu imi face bine, mancarea nu-mi face bine, apa nu-mi face bine, aerul nu-mi face bine, hainele scurte/lungi/stramte/largi/in dungi/colorate/negre/noi/vechi/scumpe/ieftine nu-mi vin bine. Si keep in mind, "/" nu inseamna "sau", ci "si".
Si daca incerci sa gasesti o explicatie logica sau sa negi sau sa oferi un sfat, ti se va arunca o privire acra si plina de repros: "Asa sunt eu!". Plm.

I call these people emotional drainers; sau energy vampires. Sau scame. Se cer compatimiti si simpatizati.

Intotdeauna mi s-a parut ca un om care cere mila (fara sa o merite), doar pentru ca nu poate inspira alt sentiment prin propriile calitati/personalitate... merita scarba. Desi e si un pic logic! Ce altceva ar putea sa-si zica mitza si tantza mentionate mai sus? "ce faci, mitza?" "ce sa fac, tantzo, am o slujba janica dar overpaid, unde trag chiulul cat pot si oricum am ajuns acolo pe pile. de mancare nu pot sa-ti povestesc, ca sunt o vaca lenesa, si telenovelele si dan diaconescu nu ma lasa; dar am aruncat gogoasa cu "mancare bio" si le dau prostilor alora numai linte si orez fiert si cruditati. si sunt grasa si nu prea ma epilez ca lu omu meu oricum nu-i mai pasa de mult. si n-as citi o carte nici sa ma pici cu ceara, deci nici despre asta n-as putea sa-ti vorbesc. de ascultat, ascult manele, dar asta e subiect tabu. si de verdi nu as sti ce sa-ti zic, desi zic la toti ca asta ascult. si copiii mei sunt prosti si rai ca mine, repetenti si haimanale, asa ca nici de ei nu pot sa mint prea mult, ca bate la ochi sau poate sti adevarul..." Neah.


Why don't these people kill themselves? Daca viata e asa oribila pt ei? I may not have much shit, but i have everything i want/need, and when i'll want more, i'll go get more.

Sa ai o viata atat de goala si meaningless, ca simti nevoia sa iti creezi drame si probleme?

Nu-mi plac gainile umane.

There is life after college!

Da, it's been about 9 months since i...bothered to write anything. Here, that is.

Parca a trecut mai mult, abia imi amintesc cat de ciudat si nou si nesigur parea totul atunci, in septembrie.

Intre timp, s-au stabilizat lucrurile intr-un mod de-a dreptul surprinzator! Nu sunt chiar unde voiam, dar daca stau bine sa ma gandesc, intrasem un pic in panica: habar n-aveam ce sa fac in continuare! After graduation, i mean.

Summary: i got a job. not a great job, dar satisfacatoare (castig decent); total nelegat de diploma de faculta (Litere; now i do computer stuff; "administrator sistem documente", dar de fapt prin mainile mele trec legile UE). Media de varsta pe acolo e ~23, it's fun, friendly, casual (a job where u get to keep all your facial piercings is a dream come true! Saraca mama, spera(iar) sa ma "maturizez"/normalizez).

M-am mutat cu my better half; o garsoniera numai buna, in buricul orasului, cu o chirie minunata. Si lots of privacy si numai noi doi. That's perfect. My own space, aranjat exact cum imi place. Dupa experientele din camin..this is a dream come true.

Alt dream come true: traduc un roman! Din ro in en, despre Vlad Tepes; si culmea, contrar asteptarilor mele, e chiar o carte buna si ma bucur ca am citit-o (si o si traduc al naibii de bine! :D ) Si fac bani si in acelasi timp what i love the most. Poate intr-o zi, cand o sa fiu mare, o sa traiesc din traduceri literare. That'd be great! Si cam greu, dar nu ma grabesc nicaieri.

Si o sa mergem in excursii, si festivaluri si e asa...ciudat cat de bine merg toate si cate dreams come true am pe aici. Din pacate, nu ma pot abtine sa cobesc.

Mi s-a schimbat stilul, m-am schimbat si eu enorm.

Nu stiu nici eu de ce am scris postul asta, probabil de dragul vremurilor de mult apuse. Sau din nostalgie. A mai nascut o fosta colega de fuckulta si vreau sa(-mi) demonstrez ca eu nu am ajuns acolo.. :))

Anyhow. Am inceput sa ma uit la animeuri si imi place. Nice, complicated stories, drawings, complex emotional span, all the good stuff. I will be back, probably, if my perfect new life allows it.