Midnight Crisis

...din miez de noapte, la o ora aberanta, cand chiar ar trebui sa dorm, dar am prea multe in cap, prea multe de spus, mie, tie, neantului...si stiu deja ca n-o sa reusesc sa-mi organizez gandurile, o sa uit cea mai mare parte inainte sa apuc sa scriu ceva cat de cat coerent...

stupid de liniste, just had a little one of those panic attacks i get every now and then, dar nu conteaza, a trecut repede, am aprins lumina...prin casti mi se revarsa in creier "Cosmic Weed"(*pentru prosti: nu fiti prosti, nu e aia), mi-e frig si...here i go, let go, take the step, jump off...

ma visam in londra, dupa toate astea, dupa ultimele valuri, ultimele tsunamiuri, ultimele unde de soc...nici nush daca era londra, poate londra imaginara din capul meu, orasul ala stupid de mare, unde nu mai sunt nimic, si nobody cares, unde nu ma stie nimeni, nu stie cine sunt, cine-mi sunt parintii scapa de cosmaruri, leapada traumele si durerea ca pe o piele veche si uzata, mult prea grea!, ce am facut, ce mi s-a facut, sa nu stiu pe nimeni, sa nu stiu cine sunt ei, ce au facut, ce li s-a facut, sa nu mai fie nimeni real doar eu!!eu sunt reala, singura reala,restul e vis si marioneta....niciodata atat de singura never before so close to myself, eu si decorul... ma si vedeam, din afara, ca pe un film mut, seara, beton, cladiri, contururi sterse, eu pe o balustrada, privind in gol, cu genunchii la piept, tragand alene din tigara si negandindu-ma la nimic, nu la ce mananc maine, nu la tine, nu la ce boala mai am zilele astea, ce suferinta marunta care ma macina psihic in fiecare zi, aducandu-mi aminte ca-s doar un vierme neputincios nu zeu, nu la moartea iminenta a lor, nu la viitor, nu la trecut, nu la prezent... nu la prezentul asta pe caer nu l-am putut percepe niciodata ca prezent, nu la viitorul de care ma tem , pentru ca stiu ca nu va fi ceea ce-mi doresc sau ceea ce merit, nu la trecutul care-desi ma defineste, desi-mi aminteste cine sunt si mai ales de ce sunt asa, toate jurnalele, fotografiile, maruntisurile de doi bani pe care le-am pastrat obsesiv atata timp, doar ca sa-mi amintesc cine sunt nu vreau sa uit, nu vreau sa ma uit!!- care ma otraveste de acolo, from the back of my head you did it, you did it, it was all your doing, your fault, you brought it all upon yourself, nu ai dreptul sa te plangi, e exact ceea ce meriti, TACI!... sa fumez si sa privesc in gol, cu pacea aia pe care o caut de cand ma stiu

si sa ajung sa nu mai vreau sa va spun nimic, sa nu iti mai spun nimic, sa nu mai vreau sa ma justific, sa nu mai tip degeaba sunt aici, sunt vie, sunt foc si pamant si aer si apa, sunt vie si nebuna, sunt eu, iubeste-ma, uite-ma, o merit mai mult decat orice dumnezeu!SEE ME as i am, nu prin ochii tai mincinosi.....

sa nu mai vreau nimic din ceea ce vreau....uite, deviez, asta nu era inainte,a sta apare acum...sa taca toate cuvintele scrise in mine, cuvinte pe care trebuie sa le spun sau as muri , care uneori tasnesc din mine fara sa le pot controla, pe care n-as vrea sa le spun nu o meriti, nu o merit , ura sau durerea, lupta aia din mine, dintre viermele care as putea fi cu atata usurinta si fluturele care pot sa fiu, dar cu un pret uneori mult prea mare....sunt perfecta, perfecta, eu nu sunt ca voi, pot sa fiu asa, sa vad dincolo de jegul in care voi va scufundati in fiecare zi, muritori stupizi, va irositi sufletele, va ucideti fluturii!...

si nu e nimic extraordinar in asta, cu totii avem instinctul-mai mult sau mai putin pronuntat- de a vrea sa start over clean, be reborn, somehow...break the chains that hold us, or at least loosen them up a bit. is it really possible? can anyone do it? break away?leave a scenery that doesn't suit you, leave a place and time that have burnt out, that can offer you nothing new?

inocenta inocenta... poate fi recuperata vreodata? sa really start over? sau si atunci cand fugi de tine peste mari si oceane si munti si... te cari in spate pe tine ca pe o povara crushing, dar de care nu poti scapa, it's part of you, like an extra limb or a hunch? vise vise vise trezeste-te dracului!!nu e asa, coboara, cine te crezi??TACI! Inocenta mea e intacta. Are cateva pete, dar nimic grav, uita-te la mine, uita-t in ochii mei, vezi ceva acolo? Nu, e curat Pacatul e dincolo, ascuns sub albastru mincinos, e acolo, simte-l, duhoarea lui parjoleste Raiul! Prostule, uite-l, semnele sunt acolo!Semiinconstient savarsit dar e acolo, e vina mea, a sangelui, blestemul sangelui , nici o urma, sunt imaculata, sunt perfecta Si iar ai facut-o! Abominabilul, savarsit cu mainile tale, ai facut-o, ingropat sub tone de logica, dar e acolo, mai sangeros si murdar decat ti-ai putea imagina vreodata, privindu-ma!!!Mai grotesc si demn de scarba tocmai pentru ca a fost constient, perfect constient..... Da, inocenta poate fi pastrata at all costs. Sunt Inocenta. Fata iti tradeaza pacatele. Vezi ceva pe fata mea? Vicii, poate, pacatele, nu. Fool.

cum spuneam, ce am scris n-are nici o legatura cu starea initiala, cu ce voiam sa scriu, poate e oboseala, poate teama de ce urmeaza, poate muzica, poate toate la un loc, poate innebunesc :))

*not under the influence of...much
**part of my book/part of me
***hai sa vedem daca o sterg prima data cand o sa dau ochii cu ea
****sa vad ce commenturi o sa am!! zero, i can bet on it ~grin~

I'm doing it again, aren't i? :D

Dap, caught up in life, uit de blog....cine mai are timp? timpul face pe-al dracu, ca-n morometii, nu asteapta pe nimeni. citesc cu o febrilitate pe care n-am mai simtit-o de mult, cu foame, ies in oras, vorbesc mult, cunosc oameni total neimportanti si neinteresanti dar ma fascineaza muritorii din nou, fac chestii pentru scoala, spal rufe de mana, gatesc, cand e frumos afara pierd ore intregi d-aiurea, stau prin biblioteci, ies cu el, vorbim de toate magariile si filozofam cu talent, ies cu ele la cumparaturi, am o noua surioara, vorbesc cu mama in fiecare zi, fac planuri solide si bine puse la punct pe care le rastorn si las balta din senin...

fac totul cu o foame care uneori si pe mine ma sperie. mi-e foame cu sufletul, cu mintea si cu trupul ( i seem to be getting louder and louder, don't i ? :D )...in ritmul asta, mai am un pic si ma apuc sa-mi scriu testamentul. pentru ca fac tot, in afara de ceea ce mi-ar permite sa fac tot : licenta!! i'm stuck. adica nu am chef, nu am tragere de inima, nu ma intereseaza. visez la londra si la ce va fi acolo si dupa, vorbesc de restul vietii mele de parca as fi deja acolo.

iar ma ridic asupra cotidianului, iar in turnul de fildes? nu, nu chiar, imi cresc aripi iar...si se zbat, si ma obosesc un pic, pentru ca acum trebuie sa creasca singure, fara perechea de aripi de Raziel.
grabesc tot, grabesc resolutions si fapte, grabesc discutii, merg repede, mananc repede, fumez repede......ce-i cu exaltarea asta???

se pare ca totusi aveam chef de scris, desi deja...imi dau seama ca acum scriu doar cu mine pentru mine din mine...si imi vine sa rad...in sosete pufoase si o fusta luuuunga si laaarga si neagra din satin , cand ma invartesc prin camera face ca tiribomba!!! :))

trebuie sa fie un motiv pentr u starea asta..de fumat, n-am fumat nimic pufos azi sau ieri. cred ca e de la napolitanele alea de care sunt dependenta de cateva zile! ca toata zburdalnicia asta subita nu vine odata cu primavara...ce naiba, acum o ora am ajuns acasa si ningea turbat!! a. m-am prins. trist de logic si previzibil. vreme aberanta si apocaliptica (eeee, ningea/cadea gheata semitopita din cer, si tuna in acelasi timp, dupa ce 4-5 ore plouase torential si era cald) always makes my inner(spiritual, as in metaphorically speaking) balls inflate! :))

mi-e foame. decolez. de fapt, plutesc in viitoarea mea magnifica fusta gotica pe care dracu stie cand o s-o termin sau port in public, dar ce mai conteazaaaaa, katia viseazaaaa

later edit: initial, voiam sa scriu doar prima propozitie! sa mor io. my brain is a little numb, but that's ok, sometimes i need time off from myself

Ahem...is there a TABI in the audience?

Asa, d-aiurea, cum fac uneori, imi citesc propriile articole de pe blog, pentru propria delectare ( da, imi place ce aberez, imi place cum scriu, call it narcisism, call it weird, call it auto-laba psihologica *i do* ,plus ca de multe ori uit si eu cum am scris, plus ca avand personalitati multiple..blaaaa)....si nu stiu cum, imi aluneca ochii in josul unui articol, la care stiam sigur ca n-am atatea commenturi (la cat de putine sunt, normal ca le si tin minte!!! Vreau si eu COMMENTURI!! de ce toata lumea spune ca nu merge?? bu-fuckin-hu)....

ok, hai de la capat de rand, poate acum reusesc sa-mi ordonez un pic ideile,pana nu uit de tot ce aveam de spus; habar n-am cine e persoana respectiva, ...asa, uite commentu pastuit:

tabi spunea...
...din ceata am aparut si in ceata voi disparea...Cred ca este unul din cele mai adevarate bloguri.Este puritatea polivalentei eului tau,esti tu si nimic mai mult.Incomplete dar descriptive autocaracterizari...superbe trimiteri spre directii x pt a abate atentia de la adevrata directie,cea a Ta.Genialitatea sta in paradox,sublimul in indescriptibil,dragostea in durere...si sacrificiu carnal.Ce bine ca macar cineva se simte lezat...ofensat...iubesc existenta idiotilor pt ca ma pot delecta in limpezimea de cristal a idiotiei lor genetice...fascinate totemuri dedicate degenerarii adn-ului stramosesc...Stii...daca deranjezi pe cineva inseamna ca existi...trist e sa nu existi nici macar ca factor negativ...Frumoasa nebunia ta,putini o pot intelege si NU e pacat.Ia doar o lama si fa sangele sa curga pe carnea ta alba...trecatoare,muritoare si pline de pofte...vei simti ca traiesti...
08 februarie 2008 21:50


I have no idea who you are, dar am asa o vaga impresie ca ne cunoastem. or at least i do fuckin hope so. I'm feelin a lil naked here. Nu e frumos. De obicei eu analizez muritorii ca pe goange din insectar. O, si da, gotta admit it, my ego s-a expandat zdravan! :)) Dude/dudette, if u ever visit this place again, da un semn... asta e ca un fel de message in a bottle, dar cand te simti naufragiat intr-o lume care nu e a ta...hope of being reunited with your own kind is all u've got left, chiar daca e ... iluzie.

*love the way you write, si nu pt ca e despre mine
**sa mor io, daca e prank de la TINE, fac crima, o sa curga sange! :D pe bune.

Daca tot m-am apucat...

Aceasta este o manifestare publica a profundei mele indignari.

Ce plm, asist la o dezgustatoare invazie a spatiului meu vital de catre hoarde de cocalari si maimutze! Pentru un fumator pasionat such as i, spatiul in care fumeaza nu e jucarie! It's sacred, and not to be messed with...dupa cum stiu fanii mei *sunt un porc si am mancat sarmale si ma doare burta dar am luat bere si alune si-mi trece*, stau intr-un minunat camin. mixt. plin de coclitzi si chitzipoance. si al carui parter este locuit de liceeni de la un liceu tehnic. si a carui "camera de oaspeti"=loc cu preafrumoase mese si scaune portocalii -singurul loc in care se fumeaza, ca pe balcon e inca prea frig- este tot la parter. pana aici frumos. dar locul cu pricina a fost spurcat prin aducerea acolitului Satanei *not in the good way*..sau mai degraba al instrumentului de indobitocire in masa: televizor. Urmarea logica a celor enuntate mai sus:

Ma duc sa fumez cu acolitul meu preferat. tralala. picture it: noi, negre, piercing-uri, cani in mana, pachetele si brichetele in buzunare...initial ranjind gandindu-ne la delectarea tot mai apropiata plamanilor nostri...DAR, SUDDENTLY...mutre tot mai scarbite pe masura ce ne apropiem....dupa zgomote, e evident ce se intampla in prezent in sanctuarul nostru preaiubit...dar pare incredibil...din masochism, ne apropiem tot mai mult...cu mutre si mai scarbite si rictusuri ce seamana tot mai mult cu mimarea perfecta a unei stari de voma iminente...pasi din ce in ce mai mici...hearts beating faster and faster and then coming at a brutal cease as we lay eyes on the enormity of the gruesome sight...AAAAaaahhh....camera plina de...de...o, god,nu de...ba da,de....juma din mese de liceeni plini de cosuri dar oxigenati in cele mai nastrushnice haluri, in tricouri si bluze care de care mai stridente si patchuite, cercei de sticla cat mai mari in urechi, bleah, bleah, bleah, care jucau table cu pasiune, evident cu un telefon pe masa, din care rage neintrerupt cea mai grotesca manea de pe fata pamantului, manifestandu-se mai ceva ca o hoarda de maimutzoi in calduri(la propriu), inchisi intre-o cusca neincapatoare, si in fata carora este adusa o maimutza femela(tot la propriu), pe nume Pamela...oh, the humanity!

Celelalte mese...ocupate de cururi grase sau scofalcite, in pantaloni mult mai revealing decat ai putea suporta, in papuci de casa care de care mai penali si impopotonati, cu cani de suc, pungi de napolitane vrac, bomboane la kil, etc. in fata, rumegand de zor tone de seminte pe secunda, mecanic dar totusi cu pasiune crescanda, si cu ochii pironiti in blestematul televizor, mai precis pe minunatul si mirabolantul si magnificul post "acasa", unde ruleaza-ce altceva?- "inima de tigan", "cur de negru", "putza de maimutza", "ficat de eschimos" sau ceva de genul.

Reactiile noastre urmatoare, sentimentele, senzatiile? imposibil de descris in cuvinte.

Blasted.

Si ce era si mai frumos: nimeni nu fuma. dar tot noi o sa trebuiasca sa golim mai incolo scrumierele pline pana la..dupa refuz cu coji de seminte->infestate cu bale de cocliti. Oh, goody!

Tip Top Minitop

Este ceva frumos. Si chiar merita citit. Eu nu pun linkuri dampulea. Na, poate nu toata lumea o sa fie asa...under the influence ca mine si colegele mele de camera, dar chiar e ceva frumos, scris surprinzator de puternic...plm, nu ma pricep la recenzii. Alocati cinci minute din timpul vostru pretios pt o lectura de calitate: http://stevenhate.blogspot.com/2008/03/as-vrea-pareri-la-asta.html , Mr. Steven Hate's latest work.

Personal reccomendation: cititi treptat, adik dati in josul paginii incet-incet, pe masura ce cititi fiecare paragraf...and be amazed by the final line.