Daca tot m-am apucat...

Aceasta este o manifestare publica a profundei mele indignari.

Ce plm, asist la o dezgustatoare invazie a spatiului meu vital de catre hoarde de cocalari si maimutze! Pentru un fumator pasionat such as i, spatiul in care fumeaza nu e jucarie! It's sacred, and not to be messed with...dupa cum stiu fanii mei *sunt un porc si am mancat sarmale si ma doare burta dar am luat bere si alune si-mi trece*, stau intr-un minunat camin. mixt. plin de coclitzi si chitzipoance. si al carui parter este locuit de liceeni de la un liceu tehnic. si a carui "camera de oaspeti"=loc cu preafrumoase mese si scaune portocalii -singurul loc in care se fumeaza, ca pe balcon e inca prea frig- este tot la parter. pana aici frumos. dar locul cu pricina a fost spurcat prin aducerea acolitului Satanei *not in the good way*..sau mai degraba al instrumentului de indobitocire in masa: televizor. Urmarea logica a celor enuntate mai sus:

Ma duc sa fumez cu acolitul meu preferat. tralala. picture it: noi, negre, piercing-uri, cani in mana, pachetele si brichetele in buzunare...initial ranjind gandindu-ne la delectarea tot mai apropiata plamanilor nostri...DAR, SUDDENTLY...mutre tot mai scarbite pe masura ce ne apropiem....dupa zgomote, e evident ce se intampla in prezent in sanctuarul nostru preaiubit...dar pare incredibil...din masochism, ne apropiem tot mai mult...cu mutre si mai scarbite si rictusuri ce seamana tot mai mult cu mimarea perfecta a unei stari de voma iminente...pasi din ce in ce mai mici...hearts beating faster and faster and then coming at a brutal cease as we lay eyes on the enormity of the gruesome sight...AAAAaaahhh....camera plina de...de...o, god,nu de...ba da,de....juma din mese de liceeni plini de cosuri dar oxigenati in cele mai nastrushnice haluri, in tricouri si bluze care de care mai stridente si patchuite, cercei de sticla cat mai mari in urechi, bleah, bleah, bleah, care jucau table cu pasiune, evident cu un telefon pe masa, din care rage neintrerupt cea mai grotesca manea de pe fata pamantului, manifestandu-se mai ceva ca o hoarda de maimutzoi in calduri(la propriu), inchisi intre-o cusca neincapatoare, si in fata carora este adusa o maimutza femela(tot la propriu), pe nume Pamela...oh, the humanity!

Celelalte mese...ocupate de cururi grase sau scofalcite, in pantaloni mult mai revealing decat ai putea suporta, in papuci de casa care de care mai penali si impopotonati, cu cani de suc, pungi de napolitane vrac, bomboane la kil, etc. in fata, rumegand de zor tone de seminte pe secunda, mecanic dar totusi cu pasiune crescanda, si cu ochii pironiti in blestematul televizor, mai precis pe minunatul si mirabolantul si magnificul post "acasa", unde ruleaza-ce altceva?- "inima de tigan", "cur de negru", "putza de maimutza", "ficat de eschimos" sau ceva de genul.

Reactiile noastre urmatoare, sentimentele, senzatiile? imposibil de descris in cuvinte.

Blasted.

Si ce era si mai frumos: nimeni nu fuma. dar tot noi o sa trebuiasca sa golim mai incolo scrumierele pline pana la..dupa refuz cu coji de seminte->infestate cu bale de cocliti. Oh, goody!