La gramada

1. Time off

Iar am facut o pauza cam mare...a fost vacanta, am fost acasa, no internet access, tralala...dupa o sesiune plina si pretty much exhausting, na, cika sa merg si eu pe acasa, sa unwind a little bit. Ca de obicei, excesele mi-au venit de hac si most of my precious holiday care trebuia sa fie all about lenevit, chillin, gathering new material pt licenta si getting my groove back...a fost in spital. pacat ca n-am avut cu ce sa fac poze, a fost o experienta memorabila. La un moment dat, pe undeva in sinea mea bolnava ma gandeam "hmmm, plm, macar asa fac rost si de ceva nou si dramatic de scris pe blog, ceva comercial, acolo". N-a fost kiar asa, si n-a fost nici prea dramatic. Na, mi-au pleznit niste vene, dar asta nu e nimic nou. Si I do have a thing for needles, asa ca multiplele injectii cu seringi gigantice si drawing tons of blood n-a fost asa groaznic . :D

N-a fost nici tipicul spital romanesc de provincie, imputit si morbid si sursa de hepatita si alte grozavii, nu erau gandaci/ sobolani, si the food was actually acceptable. Era o cladire super veche, the kind I adore, care te duce cu gandul la cladirile boieresti din vremuri de mult apuse, oarecum izolata de restul spitalului (nu, nu am fost internata la TBC, si nici la morga)...camera micutza, doar trei paturi, sclipind de curatenie, ferestre imense, in care batea soarele la orice ora, printre crengile brazilor, nice nurses, liniste si pace...dormeam in nestire, visam la povestile mele complicate, mai stateam de povesti cu babutza din salon si un nenea de vizavi...i love talking to people that i usually don't come into contact with, i love stories, violent and gloomy rural horror stories/gossip...mai ieseam la tigara, pe ascuns, in spatele cladirii, printre brazii mai sus mentionati, printre bancutze si garduri scunde de ciment derapanate si invadate de vegetatie salbatica...mai erau si caini, which always make me feel good...m-a vizitat si my dear ex-bf, mai la o tigara, acolo, la soare, mi-a adus ghiocei...uitasem ca e primavara si ca sunt ghiocei... paradoxal, a fost exact ceea ce aveam nevoie: time off, total , nu acasa, nu familiar places/faces, ceva nou si vechi, ceva ...altceva. Liniste. Nu TIR-uri, nu masini, nu fum, nu oameni, nu zgomot, nu imbulzeala, nu graba, nu ceasuri, nu timp. Doar eu, si uneori nici eu. Si tot albul ala, which i usually hate, nu mi-a mai parut psychotic si apasator, ci vid, blank, nescris, necreat, new possibilities, fara povara trecutului. A fost frumos. May sound cheesy, dar... sometimes life is just that : cheesy.

2. Kodak moments

Si a trebuit sa fug de acolo, din acel sanctuar nesperat, pentru ca aveam un examen, o restanta de care trebuia sa scap, for my own good.. Din fericire, in ultima noapte petrecuta acasa, i was reminded ca nu am de ce sa regret ca plec, acum ca iluzia a trecut, a ramas acelasi loc care distruge, toxic, unde nu e loc decat de durere, rusine si teama, si unde putinele urme ale scurtei fericiri de acolo dor tot mai tare, pe masura ce se estompeaza si dispar in fum. I don't belong there, i must belong somewhere, i guess...I hope.

Anyway, m-am intors in sibiu cu sufletul greu, aproape hotarata sa-i indepartez definitiv din jurul meu pe cei care nu fac decat sa ma raneasca de fiecare data, sa deschida brutal rani pe care m-am straduit din rasputeri sa le inchid, sa faca altele noi, si mai adanci, si mai taioase, si mai inveninate. Intr-o zi, o sa am puterea sa ma indepartez de Ei, de toti cei care imi fac rau, sa nu mai caut iubire unde e doar cacat.

Am ajuns noaptea, mi-era lene sa mai citesc cursuri, am preferat sa ma uit un pic la Sailor Moon* pe youtube si apoi somn. Oricum era o laba de examen, o formalitate; si a doua zi, la scoala, chillin with the girls, facand schimb de experiente/copiutze, mesaje cu subiectele, fun, ...si na, normal, despre ce discuta a bunch of girls lasate nesupravegheate? Sex, of course! :)) Am ramas un pic socata, nu de pornoshagurile in cauza, ci cat e putin poti sa cunosti un om in patru ani de faculta. Da, stereotip si axioma, dar parca acum m-a izbit. Nu avem nimic in comun, dar discutam dezinhibat si natural chestii super tari si radeam si ... bonding with my fellow females. Something i don't do very often :)) Si nu, Cata, n-o sa dau nume, promit, your reputation is safe with me! Cu dedicatie speciala for my number one fan, care mi-a furnizat raspunsul la una dintre marele dileme ale universului : "cum poate Tweety sa-si tina echilibrul cu capatzana aia asa de mare?" (tinandu-se de Ciobanel, doh!), dar si noi si incitante mistere : "de ce toti supereroii poarta chiloti peste colanti?", etc.

Si acestea fiind spuse...ma duc la o tigara, m-a obosit atata activitate intelectuala