Simt o nevoie inspaimantatoare sa fac ceva inteligent, sa-mi exercit capacitatile intelectuale, asa ca mai arunc o flegma de duh aici(sic!)..De trei zile zac ca o leguma in casa - m-a secerat gripa in plina tinerete si avant- , dormitez, citesc altceva decat chestii pentru licenta, mananc, imi deplang soarta cruda si necrutatoare..dar nu fac compromisuri: urasc orice forma de ceai si refuz sa ingurgitez asemenea barbarie, unless it's the only way to preserve my meaningful existence.Sunt asa de sleita de puteri, incat nu ma mai simt buricul universului. ceea ce e cel putin dubios. dar na, e toamna sau ceva, trebuie sa ma inscriu si eu in randul molustelor plouate, inghetate, mucoase si tusinde, zgribulite, cu sila de scoala/job/anul patru, irascibile, deprimate.. slava domnului ca ... nu sunt asa, ca am surioarele mele(puah,cat de cool girlish suna, mama dracu..dar na,imi cer scuze, am prietene(vreo 3) cu care ma distrez si radem si filozofam si ne ajunge sa fim toate in casa seara cu niste pungi de junk food si niste muzica in fundal ca sa fie totul perfect..si ne cunoastem de ani de zile si stam in aceeasi camera de camin si e frumos.
Mamaaaa, ce penal. Am avut o revelatie: cu cat esti mai fericit/multumit de viata ta, cu atat nu prea ai nimic de spus despre asta, se duce dracu revolta, durerea, tralala, frustrarea, ajunge sa te cam doara in paispe de nedreptatile si cretinatatile din jurul tau, te scufunzi in caldurica pufoasa a fericirii tale si stai acolo ca un bursuc in vizuina.... Literatura gustata in zilele noastre, articole and shit, au nevoie de sparkul ala de revolta (vezi vakulovsky, palahniuk), sau de suferinta, drama, jeguri si dragoni cu care sa te lupti, nu de gatit ciorba de vacutza, de spalat rufe si lenevit duminica in pat pana la amiaza, de plimbari in parc si tot tacamaul. Poate de asta nu prea am mai scris ...din momentul in care am dat bot in bot cu fericirea mea... Oare asa sa fie?? O viata linistita si comoda te face molusca mediocra si fara mare lucru de spus?
Nu stiu, parca aveam mai multe aere de artist a while back...adica prin anul intai de facultate (hehehe, ce vremuri, fetii moshului!!!...ce vremuri...tulburi, in ceata, ..). Atunci eram punk, n-aveam bani, fugisem la facultate la dracu-n praznic, ai mei ma cam dezmostenisera, mancam numa margarina si zacusca si fumam de la prieteni, o turma de "prieteni" cu care sa iesim in fiecare zi din saptamana-adica noapte-in alt bar/taverna de ruacari, vinul fiert si fasolea cu ceapa si boia pe paine erau our best friends, sufeream cu corazonu in ultimul hal, eram lonely&miserable, neagra si evil si tot tacamul...si scriam tot felul de junk care si azi mi se par foarte tari-desi nu ma mai recunosc in ele-,de la poetry la gothic stories, ranturi(desi nu stiam atunci ca aia sunt), toata lumea ma credea un fel de geniu pustiu/mama omida/dr. phil/ask jeanette...doar traiam atatea telenovele...gotice si complicate. ma rog, altii le traiau, eu doar eram acolo sa-i scot din rahat si sa le bag degetele pe gat sa nu intre in coma...deh...eram si noi ponei.
Acum...most of us suntem happily "married", living cu our significant other, cuminti, asezati, cumpatati, working, carefully planning budgets, cu planuri de viitor, nu de prezent... de ce sa mint? e perfect asa. poate ca am trait intr-o minciuna all my life. poate ma inselam amarnic dispretuind banalitatea si scuipand in fata normalul si fericirea domestica, spunand ca nu-s de mine, ca sunt singur si puternic si nebun si liber si propriul meu dumnezau si nu am nevoie de asa ceva, eu n-o sa imi abandonez visele si n-o sa imi ingrop scurta-mi existenta in monoton, in trivial si profan... poate a fost doar o etapa. acum prefer sa cumpar ceva bun pentru noi decat sa bem banii deampulea intr-o noapte.
Si nu mai fumam tigari..de tutun, nu mai bem cola in loc de apa, ci lapte sau suc natural, mancam sanatos si gatit de noi, nu mai purtam numa negru si metale, nu mai pierdem nopti dupa nopti la beute, nu mai suntem suparati pe viata, nu ne mai uram parintii, ba chiar vorbim in fiecare zi si ne cam simpatizam, .... nu mai uram prostia si neghiobia, blondele si cocalarii, ci mai degraba ne fac sa radem sau sa ne simtim si mai destepti si semizei... most of us have found their soulmates(din aceeasi specie rara de oameni destepti si liberi si care stiu sa se bucure de viata, de fiecare etapa..) si au planuri de ceremonii celtice de solstitiu si copii mici si negri si pletosi care sa duca the legacy mai departe si alte chestii de genul..e frumos si asa.
Deloc spectaculos, dar da, e frumos. Dubios si paradoxal, dar viata mi-a dat o mare palma peste bot.. Am devenit ceva ce nu credeam ca pot sau vreau, am devenit mai putin egoista, cinica, rece, am invatat atat de multe si mai am atatea de invatat. Uneori o mai simt pe vechea eu, nu a disparut de tot, doar doarme, portita mea de scapare, plasa mea de siguranta ( cum spuneam, in clisee mai clasice ca mamaliga si sarmaua, cu cat ai mai mult cu atat poti pierde mai mult si.. cu cat cazi mai de sus... no pain no gain, right? ), cea i-don't-need-humans, i'm-fine-on-my-own, va-fut-in-gura-pe-toti, pot fi antichristul si fara tine...
Nu mai stiu ce voiam sa spun de fapt... i'm buildin my bubble and livin in it, stiu ca o sa mor si gata si poate... poate pot sa make the most of the little time i have left. de ce nu? i want to experience all there is to experience. does that work as an excuse? nu stiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu